Hai la joc, măi Costănele,
Hai și bate-o la podele,
Bate podeaua ușor
Și mă-nvârte-ntr-un picior,
Bate-o tare, bade, hăi,
Bate-o pe călcăi
Că ciubotele ți-s noi,
Joacă, bade, hăi!
Eu când joc cu cine-mi place
Parcă am în talpă ace,
Săraca, opinca mea,
Or sărit bucăți din ea,
Și-am să bat podelele
Tot pe loc, pe loc
Numai cu obielele
Că toată-s foc.
Tropățica pe bătute
Se joacă la noi la munte
Și la nuntă și la hram
Când se prind oamenii-n neam
Și bat tropățica-n loc
Măi, bădiță, măi,
Parcă au în talpă foc,
Joacă tot pe loc.
Frunză verde de trifoi,
Jucați, gospodari, și voi,
Bateți din ciubote tare
Că nu-i car să se răstoarne,
Și căruță dac-ar fi,
Hai, nu bănui,
Nu mă tem că n-oi muri,
Tot bine mi-a fi,
Că nicio fată din sat,
Frunză matotstat,
Nu mă-ntrece la jucat
Și nici la strigat.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la dans și celebrarea tradițiilor. Exprimă bucuria de a dansa împreună și de a menține vii obiceiurile locale, indiferent de greutăți.