Cântă banta, sună satul,
Mi-am luat și eu bărbatul,
I-am dat straiele curate
Și-am zis: – Hai la joc, bărbate!
Hai la joc că-i lume multă,
Auzi scripcarul cum cântă,
Auzi scripcarul cum zice
Că și din mormânt te-ai duce!.
Strigătură:
Auzi scripca cum răsună
Să ne facă voie bună.
Joacă, bărbate, ce faci,
Numai înapoi mă tragi?!
Ori te dor picioarele,
Ori ți-s mari ciubotele,
Joacă ori mă lași în pace,
De rușine nu mă face,
Se uită lumea din sat
Că la joc ne-am încurcat.
Strigătură:
Hai, bărbate, să jucăm,
Acasă nimic n-avem!.
Jocul ăsta-i pe bătute
Se joacă la noi la munte,
Jocul de la Frătăuți
De mă joci nu mă mai uiți,
Cine joacă cum vreau eu
Îi dau o mie și-un leu
Cine se împotmolește
Vai de dânsul ce pățește!.
Strigătură:
De jucat am tot jucat
Și de casă am uitat,
N-am nici șură, nici livadă,
Numai trei copii pe vatră!
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera unui joc popular într-un sat românesc, unde o femeie își îndeamnă bărbatul să se bucure de moment. Versurile transmit bucuria jocului și uitarea grijilor cotidiene, chiar dacă asta înseamnă neglijarea responsabilităților gospodărești.
