Șapte care de nuiele,
Dă-mi o țâr’ de gură, lele,
Lele, la gurița ta
M-a-nvățat a săruta,
M-am învățat la iubit
Și nu pot să te mai uit,
Lele, leliță, lelișoară, fa!
Nu știu, bade, ce să fac
Cu mama cum să mă-mpac,
Că mămuca mă sfădește,
Pe tine nu te voiește
Că aseară la fântână
Erai c-o fată de mână,
Bade, bădiță, bădișorul meu!
Uită-te, bade, mai bine
Dacă poți trăi cu mine,
De crezi că nu poți trăi
Lasă-mă că n-oi muri,
Că multe-am tras și-am pătimit,
Uite-mă-s că n-am murit,
Bade, bădiță, bădișorul meu!
Mulțumescu-Ți, Doamne, Ție,
Că mi-ai dat cântecul mie,
Cântecul și glasul meu
Să m-aline când mi-i greu,
Multe-n viață-am petrecut,
D-am cântat și mi-o trecut,
Bade, bădiță, bădișorul meu,
Și de-amu’ de mi-a fi greu
Mi-oi cânta cântecul meu,
Bade, bădiță, bădișorul meu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința și dragostea față de persoana iubită, dar și dificultățile întâmpinate în relație din cauza opoziției familiei. Cântecul devine un refugiu și o modalitate de a depăși momentele grele.