Frunzuliță și-un dudău
Mi-am trimis doruțul meu
L-am trimis pe vânt deseară
La tine, bădiță, iară
Trec zilele, trec nopțile
Vremea aerul și-l toarce
Dorul nu se mai întoarce
Trec zilele, trec nopțile
Vin zorile, râd florile
Dorul nu mai vrea să vină
L-a pus badea la inimă
Trei carafe, trei ulcele
Toarne vin, crâșmar, în ele
Trei carafe, trei ulcele
Beau de dorul cui mă cere.
Când m-am dus la deal la cramă
M-a pus dorul să-i dau vamă
Și-am băut vreo trei ulcele
Tot de focul cui mă cere
Of, dorule, măi, dorule
Nu mai sta la bade-n brață
Din Ajun pân’ dimineață
Of, dorule, măi, dorule
Vin zorile, râd florile
Nu căta, bade, pricină
Că tot la mine-o să vină
Trei carafe, trei ulcele
Toarne vin, crâșmar, în ele
Trei carafe, trei ulcele
Beau de focul cui mă cere.
Te-or născut la umbra porții
Și-ai crescut în voia sorții
Și-ai făcut cărare lungă
La bădița să-mi ajungă
Trec zilele, trec nopțile
Vremea aerul și-l toarce
Dorul cu badea se-ntoarce
Trec zilele, trec nopțile
Vin zorile, râd florile
Dorul nu mai vrea să-apară
C-a venit cu badea iară
Trei carafe, trei ulcele
Toarne vin, crâșmar, în ele
Trei carafe, trei ulcele
Sărut ochii cui mă cere
Trei carafe, trei ulcele
Toarne vin, crâșmar, în ele
Trei carafe, trei ulcele
Sărut ochii cui mă cere.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru iubitul ei, dor pe care încearcă să-l aline cu vin. Versurile descriu o combinație de melancolie și acceptare a faptului că dorul o va aduce înapoi la cel iubit.