Cu scripca și gura mea
Oi petrece cât oi vrea,
La scripcă-i trebuie strune,
La gură țuică de prune,
Zi-i, scripcare, ce te uiți,
Că aicea-s oameni mulți.
Sună, sună, podeluță,
Am să rup a mea ghetuță,
O dată m-oi învârti
Și-oi mai rupe încă tri’,
Că doar am venit să joc
Văd că lumea-mi face loc.
– Faceți loc, faceți cărare,
Haida, joacă, măi Costane!
– Am jucat și-am petrecut
Voie bună mi-am făcut,
Dar amu’ sunt om bătrân
Nu mai pot jocul să-l țin.
Joacă hora-n bătătură
Și-mi cat bade pe măsură,
Se uită lumea la noi
Cum ne învârtim noi doi,
După ce-om îmbătrâni
Jocul nu l-om mai porni,
Or juca cei tinerei
Că și noi am fost ca ei.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria de a petrece și dansa, celebrând tradițiile și ciclul vieții. Versurile îndeamnă la joc și voie bună, amintind totodată de trecerea timpului și de importanța transmiterii tradițiilor către generațiile viitoare.