Hai, români, de peste sate,
Hai veniți, nu stați deoparte,
Hai veniți din toată țara
Că vă cânt cu inimioara,
Hai veniți în ospeție
Că suntem de omenie
C-același pământ călcăm
Și-aceeași pâine mâncăm.
Cântă, cântă, scripcăraș,
Hora noastră de la Iași,
Cântă-mi, bade, nu te face
Că nu te-oi lăsa în pace,
Cântă să ne bucurăm
Că numa-o viață avem,
Astăzi ești, mâine nu ești,
Pământul nu-l moștenești.
Hai cu toți să petrecem
Și-o horeclă să gustăm,
Unde-i horelcă și joc
Supărarea n-are loc,
Că omul în viață are
Bucurii și supărare,
Haida, lăsați necazul
Și cântați cu mine-amu’!
Cântecul mi-i frate bun
În el sufletul mi-l spun,
De mi-i rău ori de mi-i bine
Cântecul îi lângă mine,
Cui nu-i drag cântecul
Îi este rău sufletul,
Cin’ nu cântă și doinește
Urâtă viață trăiește,
Dar eu cânt și mă petrec
Că și-așa zilele trec.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la unitate și bucurie, celebrând viața prin cântec și petrecere. Subliniază importanța cântecului ca refugiu și exprimare a sufletului, indiferent de starea emoțională.