Frunzuliță siminoc,
Am venit cu badea-n joc,
Am venit ca să mă joace
Să văd ce parale face,
De-a juca frumos și bine
L-oi mai ține lângă mine,
Dacă jocul nu l-a ști
Eu pe altul oi ochi.
Strigătură:
Dacă jocul nu l-a ști
Eu pe altul oi ochi.
Stă Gheorghe și mă pândește,
Dar nevasta îl sfădește
Și i-a da vreo trei ciomege
Că de-aici n-a putea merge,
Dar eu pe al meu îl țin
Că doar nu-l hrănesc cu fân,
Dacă-i dau o horelcuță
Joc până rămân desculță.
Strigătură:
Dacă-i dau o horelcuță
Joc până rămân desculță.
Tropăiește badea bine,
Dar Gheorghe cată la mine,
Are nevasta urâtă
Și tot la mine se uită,
Se uită, dar n-am ce-i face
Că bădiț-al meu îmi place,
Și nici el nu m-ar lăsa
În brațele altuia.
Strigătură:
Dar nici el nu m-ar lăsa
În brațele altuia.
Du-te, Gheorghe, la nevastă
Ca să nu dai de năpastă
Joac-o, bre, că ți-o plăcut
Ori ce-ai luat n-ai văzut?
Du-te, Gheorghe, și mă lasă,
Nu-mi băga necazu-n casă,
Dac-ai să te uiți prea mult
Ai să vezi ce n-ai văzut.
Strigătură:
Vreo două bote pe spate
De ai să mergi într-o parte
Și ai să te liniștești,
Nevasta să ți-o iubești,
Măi bădiță, bădișor!
Sensul versurilor
Piesa descrie o situație amuzantă în care un bărbat căsătorit, Gheorghe, este atras de o altă femeie, stârnind gelozia soției sale. Femeia din cântec își exprimă preferința pentru partenerul ei actual și îl avertizează pe Gheorghe să se întoarcă la soția sa.
