Gata, mi-ajunge să văd zi de zi
Postările tale cu ea, tu știi
Nu e o străină, e prietena mea
Mă-ntreb, oare ce e în mintea ta.
Nu e vina ei, știu că asta vrei
Să-mi ies din minți, să-mi ies din fire
Nu e vina ei, știu că asta vrei
Să fac o nebunie.
Și inima îmi spune
Că m-ai iubit pe bune
Și-atunci de ce pleci fără să scoți un cuvânt.
Și inima îmi strigă
Fără tine, mi-e frică
Te-am iertat de-atâtea ori, dar până când.
Dar până când
Dar până când
Dar până când.
Gata, mi-ajunge
Și cred că-i destul
Tot teatrul pe care îl joci acum.
Nu doar tu suferi
Și mie mi-e greu
Dar, știi, răzbunarea nu e genul meu.
Nu e vina ei, știu că asta vrei
Să-mi ies din minți, să-mi ies din fire
Nu e vina ei, știu că asta vrei
Să fac o nebunie.
Și inima îmi spune
Că m-ai iubit pe bune
Și-atunci de ce pleci fără să scoți un cuvânt.
Și inima îmi strigă
Fără tine, mi-e frică
Te-am iertat de-atâtea ori, dar până când
Dar până când.
Acolo unde plec, sunt doar eu și cu mine
Am învățat să plec, dar nu știu cum să mă întorc la tine
N-am hartă, GPS, sau vreun taximetrist
Pe care să-l întreb unde să plec, să nu mai fiu trist.
Asta e, las în urmă tot, plec departe, plec pe Marte
Smiley, ia-mi și mie un bilet la geam, frate
Doar dus, asta e
Am plecat cu nasul și cobor la ultima stație.
Nu e vina ei, știu că asta vrei
Să-mi ies din minți, să-mi ies din fire
Nu e vina ei, știu că asta vrei
Să fac o nebunie.
Și inima îmi spune
Că m-ai iubit pe bune
Și-atunci de ce pleci fără să scoți un cuvânt.
Și inima îmi strigă
Fără tine mi-e frică
Te-am iertat de-atâtea ori, dar până când.
Dar până când
Dar până când
Dar până când
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și confuzia unei persoane care se confruntă cu o despărțire inexplicabilă și cu trădarea unei prietene. Naratorul se luptă cu sentimente de furie, tristețe și frică, întrebându-se cât timp va mai putea suporta această situație. În final, alege să plece și să se îndepărteze de tot ce îi provoacă suferință.
