Dragostea de fetișoară.
Inimă, la cât iubești, nu-ți e frică să greșești
Eu m-am prins slugă la tine, nu știu dacă-i bine
Inimioară ce iubești, bucurie-mi dăruiești
Eu pe tine te ascult, că nu-mi ceri prea mult, mai
La la la la inimioara dragă, lalalalala inimioara dragă.
Refren: Facă cine câte-o face, dragostea nu o poți desface
Zică cine câte-o zice, dragostea nu po’ s-o strice
Frunză verde ca iarba, mare foc e dragostea
Cine-o știe a purta, se tot bucură de ea.
Mi-ai cerut ochi și sprâncene, care-s cu păcate grele
Ochii badelui iubit, care m-o vrăjit, mai
Ochii și sprâncenele, fac toate greșelile
Dar păcat mai dulce nu-i, gura badelui
Lalalala inimioara dragă, lalalalalala inimioara dragă.
De cine dorul se leagă, nu-l lasă cu mintea-ntreagă
Și de mine s-o legat, nu-i lucru curat, mai
Am să port dorul cu mine, cât oi mai trăi pe lume
Că-i un dor curat și bun și-n suflet îl pun
Lalalala inimioara dragă, lalalalalala inimioara dragă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria și intensitatea dragostei, chiar și cu riscul de a greși. Vorbește despre dorul profund și legătura sufletească, văzând dragostea ca pe un sentiment pur și esențial.