Frunzuliță ghiocelu’, dor
Cât de mândru-i grăniceru’, dor
Își ia arma și se duce, dor
Noaptea, când îi somnu’ dulce, dor
Și pleacă în patrulare, dor
La borne și foișoare, dor
De-i furtună, de e ger, dor
Grăniceru’-i grănicer, dor.
Patrulează și gândește, dor
La țara ce și-o păzește, dor
La țara ce și-o păzește, dor
La sătucul ce-nflorește, dor
La părinții ce-i dorește, dor
La mândruța ce-o iubește, dor
Și-l apucă zorile, dor
Străbătând cărările, dor.
Frunzuliță de lalea, dor
Militaru’ zicea-așa, dor
Frunzuliță de lalea, dor
Militaru’ zicea-așa, dor
Cătănia n-ar fi grea, dor
De-ar fi mândra alăturea, dor
Puşca-i grea, oţelu-i rece, dor
Doru’ de mândra nu-i trece, dor
Sensul versurilor
Cântecul exprimă devotamentul grănicerului față de țară, sacrificiul său și dorul de casă și de persoana iubită. El patrulează granița indiferent de condițiile meteo, gândindu-se la țara pe care o apără și la cei dragi.