La Familia – Tot în Familie

Florin Călinescu: Nu v-am zis eu, mă, să terminați odată cu prostiile astea? Să vă băgați mințile-n cap?
Dragoș Gardescu: Știți foarte bine care e problema cu familia mea. Știți ce probleme am.
Florin Călinescu: Mă, voi credeți că faceți revoluție cu muzica asta rap și, pi, hi, pop [***] cum îi zice?
Dragoș Gardescu: Muzica e singura noastră armă.
Florin Călinescu: Mă, voi cântați și ăștia vă bagă la parnaie și, în plus de asta, îmi faceți și greutăți la bussines.
Dragoș Gardescu: Credeți că nu știu cum funcționează sistemul în România? N-am fost și eu în tribunale? Nu știu cum funcționează? Am un frate care a făcut 4 ani de Jilava! Sișu e la pușcărie că e vedetă!
Florin Călinescu: Ești prost?
Dragoș Gardescu: Da. Vor să-l dea exemplu. Pur și simplu, dacă o să continuăm să nu spunem nimic, n-o să se întâmple nimic.
Florin Călinescu: Mă. Dacă tu vrei, dar e ultima dată. Ai înțeles? Hai, ieși!.
Dragoș Gardescu:
Am venit să vă aduc aminte ce înseamnă cu adevărat muzica de stradă,
Nu pustii ăștia frustrați care suferă de șmecherie!
Noi suntem adevărații vagabonzi și nu mai spune băiețași, băiețași de cartier.
Mă iei la mișto, habar n-ai.
Ascult Gangsta-Rap, fac Gangsta-Rap, însă gangsterii de la noi n-ascultă Hip-Hop!
Beau mult, arunc bani la restaurant și habar n-au cine [***] e Tupac!
Eu îl am pe Tupac pe spate tatuat și regret tot mai mult că l-au împușcat!
Vin să sparg stereotipurile, toți copiii se văd șmecheri, chipurile!
Muzica de stradă a murit, e gata, e și aiurea să mai pun invers șapca, își pun la gât tinichele, chinezării, băieții poartă platină, nu știi!
Pustii îmi vorbesc în nas pe internet, dar pe stradă-s mielușei care-ascultă Rap!
La Familia nu sunt Smart-doi.
Suntem tot în familie, tot noi! Suntem tot în familie, tot în familie, am frații mei cu mine, tot în familie! Suntem tot în familie, tot în familie, așa e cel mai bine, tot în familie!.
Gangsta-Rap, cu asta am crescut, asta mi-a plăcut și tot pe scenă sunt!
Înnebunesc la „MTV Cribs” când privesc, aș vrea să fac infracțiuni să mă îmbogățesc!
Ce mașini, ce femei, cât bănet? Ce-o fi zis când a fost aici Fifty Cent?
Cred c-a zis că s-a întors în timp, de-aia a fugit la aeroport grăbit.
Noi nu am uitat de unde am plecat, de loc, cum a uitat Răduciou româna pe aeroport.
Când pentru bani nu fac pe deșteptul, n-am de gând să mor ca Gil Dobrică, doar cu respectul!
Însă acum aprind o lumânare, frățioare, pentru că muzica de stradă moare, moare.
Dau respect băieților din penitenciare, nu ca să mă dau mare, ci pentru că mă doare.
Suntem tot în familie, tot noi! Suntem tot în familie, tot în familie, am frații mei cu mine, tot în familie! Suntem tot în familie, tot în familie, așa e cel mai bine, tot în familie!.
Știu ceva engleză și nu-mi place școala, băieții de pe stradă așteaptă lansarea.
Dar dacă o dau cu „Yo Bro Wat’s Up”, o să zică: Ho, ba, te-ai dilit la cap? Am greață în stomac, la TV mă întreabă ce fac, Puya mai stai în cartier sau te-ai mutat? Băiețaș de cartier e o lozincă, doar ăștia din presă pot să o mai zică. Stau la birou, aud vorbe în metrou, le zic în „Prime Time” și cred că le vine rău.
Nu poți să mă iei la mișto în ziarul tău și să te gândești că nu o să-ți fac nici un rău.
Ar fi o minciună, videoclipurile, dacă am accepta înjosirile din articole.
Asta-i spiritul de stradă, n-a murit. În ’98 am venit cu tupeu și n-am mințit! Suntem tot în familie, tot în familie, am frații mei cu mine, tot în familie, suntem tot în familie, tot în familie, așa e cel mai bine. Tot în familie noi am creat moda, noi o să o desființăm. Băieți de cartier, vagabonzi, stradă, viață de stradă.
S-au zis atât de des lucrurile astea încât lumea le ia la mișto.
Doar copiii par să le mai ia în serios. Noi nu mai suntem copii! Suntem La Familia!