Puya:
Prin țară,
Pe afară,
Cu școala,
Vrăjeală.
Trebuie să facem bani, nu facem nani că viața zboară.
Dulce acrișoară,
O mai dai în bară,
Poate că e mai greu, dar nu sta! Trage ca la sală!
Frații-s lângă tine,
La toți le merge bine,
Orice ar fi, băi, nimeni n-o să vă dezbine
Ca mierea de albine,
Se lipesc de tine,
Nimeni nu știe ce faci și-ți convine.
Bun. Unii schimbă lumea, alții o bârfesc,
Unii privesc,
Mie-mi place să trăiesc.
Crezi că viața-i grea? Totul e un chin?
Privește-te în oglindă, zi: “Uite că respir!
Uite că sunt bine, bine!”
Multe ne lipsesc, da’ am familia cu mine.
Viața nu e dreaptă, nici noi nu suntem drepți,
D-aia câteodată ne mai ținem de pereți!.
Refren X2 (Puya):
Ne facem viața, o trăim din plin,
Ne facem planuri lângă o sticlă de vin.
Facem mulți bani, da’ repede-i aruncăm,
Că n-o să luăm nimic cu noi atunci când o să plecăm!.
Sișu Tudor:
Zilele sunt calde și însorite,
Carnea sfârâie pe plite,
Suntem vegetarieni dacă e vorba doar de pipe.
De zilele-nnorate nici nu-mi aduc aminte,
Oricum, sunt și altele înainte.
Avem umbrele, însă ploaia, știi, se simte,
Și dacă-i energie în sentimente,
Le exploatăm de parcă-s zăcăminte.
Și dacă e lumină-n suflet când se aprinde,
Dacă-mi dai un Maybach, nimeni nu mă prinde!
Atâția șefi ai zice că nimeni nu muncește,
Note de plată, multe! Nimeni nu plătește.
Faci banii singură, nu-i nevoie de pește,
Fiecare pan’ la urmă ia ce își dorește
Și dacă pleci, nimic nu te-nsoțește.
D-aia vagabondul-i relaxat, fie că plânge sau zâmbește!.
Refren X2
Outro X2 (Bianca Dragomir):
Ce rămâne-n urma mea?
O cometă-n viața ta.
O să lucim și atunci când noi o să plecăm.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța trăirii vieții din plin, despre goana după bani, dar și despre faptul că, la final, nu luăm nimic material cu noi. Accentul cade pe relațiile umane și pe amprenta pe care o lăsăm în urma noastră.