Sisu:
Am în minte acum vremurile de-nceput
Când mă gândeam cum să fac bani, ce e de făcut
Cu tovarașii mei stăteam și ne-ntrebam
Oare muzica asta o să ne-aducă niște bani
Am încercat multe feluri de-a o face
Și până la urmă am hotărât să facem
Ce ne place
Ar fi ușor poate s-o facem în stilu’ american
Da’ la noi acasă e stilul sălăjan
Manageri, impresari, producători
Când ai succes vorbesc frumos
Despre încredere zâmbesc periculos
Ceva nou pentru unu’ de pe stradă
Pentru care să vândă marfa era singura șansă
Dacă nu știi cum stă treaba
Alții profită de pe urma ta
Fiindcă ești vagabond nu ești cineva
Am adus strada
În mijlocul vedetelor de tip Mamaia
S-au speriat, nu știau oare e adevărat
Ce dracu’ e cu vagabonzii ăștia îmbrăcați ciudat
Cămăși în carouri, pantaloni kaki de fapt
În loc de șlagăre obosite
Le-am adus hituri cum vagabondul simte
Deodată s-a întâmplat ceva
Nu știu, stresu’ e de vină
Și ultimu’ refugiu l-am găsit în h*****ă
Îmi pare rău că s-a întâmplat așa
Asta-i viața
Fratele meu Puya mi-a redat speranța
Am înțeles că visând la droguri
Am uitat să mai visez
Știu că vagabonzii acasă așteaptă să lansez
Un nou album, nu îi dezamăgesc
Și ne-am întors pentru că îmi place să trăiesc
Poate nu am fost destul de tare
Nu mi-e rușine să o spun
Am fost 3 ani pe h*****ă fratioare
Și când m-am lăsat, nu campania antidrog m-a convins
Dați-mi țeapă, c-ar mai fi ceva de zis.
Refren:
Așa cum e am făcut ce trebuia
N-am ținut cont de regulă
Am rămas la fel
La fel pentru cartier
Și pentru muzica de stradă care
Ne-a scos din el.
Puya:
Am început de jos, am avut speranța
Cu tupeu de borfaș am ieșit în față
Drumul care a urmat nu a fost pavat cu bani
Și din cartier nu am scăpat
Ce am câștigat mai târziu s-a dus
Și a trebuit să înșel, să fur, să stau în stres
Da’ nu mă tem, încă bag rima pe beat
Că lumea tot mă întreabă
De ce nu mai scoateți nimic
Trebuie să zic ceva
Trebuie să-mi vând caseta
Să fiu tot eu, Puya
Nu în muzică m-am parat, în goana după bani
Să mă f*t pe respectu’ câștigat în cinci ani
Inspirația nu s-a dus, subiecte sunt destule
Stilu’ vagabonzilor are versuri dure
Că n-o fac doar ca tarfele să dea din cur
Și puștii să se simtă bine că-njur.
Refren:
Așa cum e am făcut ce trebuia
N-am ținut cont de regulă
Am rămas la fel
La fel pentru cartier
Și pentru muzica de stradă care
Ne-a scos din el.
Puya:
Fraierii încă se luptă să dovedească
Care-i underground, care e comercial
Care e adevărat
Cine trebuie respectat
Însă de fapt
Suntem toți într-un c***t
Imaginea noastră de băieți răi e de vină
Te gândești că suntem inculți și prost crescuți
La fel ca și cei care ne ascultă, nu?
Suntem vagabonzi de care te ferești și tu
Am fost privit cu neîncredere de familie
Îmi spuneau: cum vorbești așa, băiatule
Așa ai fost învățat?
Nu, însă vremurile sunt prea de c***t
Generația pe care-o reprezint ascultă rap
Un folk de-ăla expirat cu haiducii eroi
Acum după blocuri e război
Ce știți voi cum e să trăiești ca noi?.
Refren:
Așa cum e am făcut ce trebuia
N-am ținut cont de regulă
Am rămas la fel
La fel pentru cartier
Și pentru muzica de stradă care
Ne-a scos din el
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre autenticitate și despre cum Sisu și Puya au rămas fideli stilului lor, indiferent de obstacole. Ei reflectă asupra trecutului, a luptelor și a modului în care muzica i-a scos din cartier, subliniind importanța de a rămâne reali și de a nu se schimba pentru a se conforma așteptărilor.