Într-o zi cineva spunea
Că-ntâia iubire n-o poți uita.
Orice om a promis cândva
Veșnicie iubirii și viața sa.
PRE-REFREN:
Prea devreme am renunțat
Să fim tandri cu adevărat.
Interese, false iubiri, teama e în priviri,
lacrimi și amăgiri.
REFREN:
De ce, oare, am uitat
Să iubim neîncetat?
Zboară gândul neîmpăcat
Și-ncerci să refuzi tot ce s-a întâmplat.
Înocenți, am crezut mereu
Că viața exclude cuvântul „greu”.
Gelozii, asta-i dragostea,
Umbrește speranța altuia.
PRE-REFREN:
Prea devreme am renunțat
Să fim tandri cu adevărat.
Interese, false iubiri, teama e în priviri,
lacrimi și amăgiri.
REFREN:
De ce, oare, am uitat
Să iubim neîncetat?
Zboară gândul neîmpăcat
Și-ncerci să refuzi tot ce s-a întâmplat.
REFREN:
De ce, oare, am uitat
Să iubim neîncetat?
Zboară gândul neîmpăcat
Și-ncerci să refuzi tot ce s-a întâmplat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pierderii unei iubiri și întrebarea retorică a uitării capacității de a iubi neîncetat. Reflecția asupra inocenței pierdute și a obstacolelor întâmpinate în relații, cum ar fi gelozia și interesele, conduc la un sentiment de neîmpăcare cu trecutul.