Laurian Popa FT. Thalida – Mama

Strofa 1:
Eram doar un copil iar ce va fi nu știam,
Pe zi ce trecea creșteam, tot mai mult visam,
Nu realizam că vor fi zile grele,
Dar am ajuns să văd c-apar gurile rele,
Mamă, ai fost acolo să îmi ridici moralul,
Atunci când viața mi-a respins extemporalul
Generalul vieții mele mi-a oferit iubire
Cinstire, fără dezamăgire
Azi e rândul meu să te iubesc, să te cinstesc
M-ai ajutat să cresc fără să mă lovesc
Prea tare, în jungla de-animale
În care suntem doar, aranjament floral
Dar floarea crește greu printre betoane
Îi trebuie căldură, nu-i trebuie bomboane
Nu sunt superior că mă compar cu o floare
Dar fără personificări, noi nu avem valoare.

Refren:
Mamă, nu mai plânge, sunt aici să-ți mulțumesc,
Nu ți-o spun prea des dar vreau să știi că te iubesc,
Mamă, timpul trece, tu devii tot mai frumoasă,
Nu ești singură, copilul tău te așteaptă acasă.

Strofa 2:
Dac-ar fi să uit peste câte am trecut,
Trebuie să încep cu tot ce m-a durut,
Sentimente, amăgiri, au pătruns în mine,
Pixul m-a salvat să te salvez pe tine,
Din neagra închisoare a falsităților,
În care pentru evadare-ți trebuie vestă de salvare,
Care te ține în picioare până la ultima suflare,
Dar mamă, trebuie să fii tare!
Floarea ce-ai udat-o îți va oferi culoare
Când realitatea-i cruntă, fii o visătoare
Pentru fiecare, versul are un înțeles
Eu sunt cu capu-n nori fiindcă nu-mi dați de ales,
Știu că doar acolo mă detașez de realitate,
Fiindcă m-am împușcat cu vise spulberate
Dar ce naște o luptătoare, luptă în continuare,
Scriu asta cu durere și rămân fără suflare.

Refren:
Mamă, nu mai plânge, sunt aici să-ți mulțumesc,
Nu ți-o spun prea des dar vreau să știi că te iubesc,
Mamă, timpul trece, tu devii tot mai frumoasă,
Nu ești singură, copilul tău te așteaptă acasă.

BRIDGE (x2).

Refren:
Mamă, nu mai plânge, sunt aici să-ți mulțumesc,
Nu ți-o spun prea des dar vreau să știi că te iubesc,
Mamă, timpul trece, tu devii tot mai frumoasă,
Nu ești singură, copilul tău te așteaptă acasă