Sunt bărbat,
Nu sunt deloc complicat.
Sunt relativ simplu.
Ce-am în inimă am și-n minte.
Spun deschis tot ce gândesc,
Mai puțin,
Când vine vorba despre cele două cuvinte.
Cuvintele-alea două,
Pe care-ai vrea să le-auzi întruna, tu.
Însă dacă nu ți le spun,
Nu înseamnă că nu.. că nu.
Și să știi că eu,
Eu încerc da’ nu prea reușesc,
Cred că nu e specific bărbătesc..
Totuși, o să-ncerc să îți șoptesc:
Te iu..
Sunt bărbat,
Nu sunt genetic structurat
Să spun așa ceva.
Parerea mea.
Și sunt convins că la fel s-a întâmplat
Și cu ăia dinaintea mea.
Toți strămoșii mei au avut de vânat,
De luptat, de inventat:
Roata și becul, și televizorul,
Și geaca de piele cu ținte.
Pe scurt, nu le-a stat capul, nu,
La cele două cuvinte.
Da’ să știi că eu
Eu încerc da’ nu prea reușesc,
Cred că nu e specific bărbătesc..
Totuși o să-ncerc să îți șoptesc:
Te iu..
Și nu-nțeleg de ce nu-mi acorzi credit
Nici măcar cât unui câine,
Care te iubește
Chiar dacă nu-ți vorbește.
Pe bune,
Nu știu ce vrei.
E suficient să te uiți în ochii mei.
Eeeeeeu, eu încerc da’ nu prea reușesc,
Cred că nu e specific bărbătesc..
Totuși o să-ncerc să îți șoptesc:
Te iu..
Eu o să-ncerc să îți șoptesc:
Te iu..
Totuși o să-ncerc să îți șoptesc:
Mmm.. te iubesc!
Sensul versurilor
Piesa descrie dificultatea unui bărbat de a-și exprima sentimentele de iubire. El se luptă cu stereotipuri și cu propria incapacitate de a spune cele două cuvinte magice, deși sentimentele sale sunt evidente.