Dragostea îmi dă târcoale
Și pe luncă și pe vale x2
Și oriunde aș umbla, of dragostea
Ea e tot în urma mea, inimioara mea.
Strigătură.
Măi bădică, Ionică,
Te-aș iubi dar maica strigă
Nu te teme mamă, hai,
Nu mă dau pe mulți flăcăi.
Mama mea suflet curat
Mi-a cântat la leagănat
Și m-a legănat ușor
Să am traiul plin de dor.
Păi mi-a dat apă din fântână, of mama mea,
Să am dragostea pe mână, inimioara mea.
Strigătură
Stai bade pe lemne verzi,
Că n-ai vrut ca să mă vezi
Și stai și pe lemn uscat
Că de ieri te-am așteptat.
Toată lumea spune așa
Că nu-i bună dragostea
Nu mai trebuie să-mi spună
Că și eu știu că nu-i bună
Ai, că prea mult mă perpelește, of dragostea
Mințile mi le sucește, inimioara mea.
Strigătură
Eu de dor m-am săturat
Și m-am dus și am întrebat
Pe părinte la altar
Cum să fac din dor zahăr
Dar oricât te-ai chinui,
Dorul nu-l poți îndulci
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul persistent al dragostei și dorința de a scăpa de el, dar și amintirile legate de mama și copilărie. Vorbește despre imposibilitatea de a îndulci dorul și despre complexitatea sentimentelor legate de dragoste.
