Lora – Cinci

Luminile orașului se trezesc aici, sub noi
Ca niște constelații de neon
Le privim de sus, de la balcon
De parcă am fi ajuns niște supereroi
Și obosiți, ne odihnim din zbor
Îmi place mâna ta pe umărul meu, gol.
Dar cel mai mult
Îmi place când.
Cinci degete ale mele
Se plimbă la tine pe piele
Și desenează un univers
În care vreau să locuiesc.
Cinci degete ale mele
Se plimbă la tine pe piele
Și îți scriu încet, încet
Pe piept, un secret.
Luminile orașului se trezesc aici, sub noi
Dar luminează ca un soare stins
Pe lângă focul ce-i în noi aprins
Suntem de vise plini și de temeri goi
Nu mai am niciun regret deja
Îmi place când fumăm aceeași țigară
Sub geaca ta.
Dar cel mai mult
Îmi place când.
Cinci degete ale mele
Se plimbă la tine pe piele
Și desenează un univers
În care vreau să locuiesc.
Cinci degete ale mele
Se plimbă la tine pe piele
Și îți scriu încet, încet
Pe piept, un secret.
E o limită fină între întuneric și lumină
Acum văd totul clar, sunt pregătită
Și ploi și plăcere, pot să vină, să vină
E o limită fină între întuneric și lumină
Dar mâinile tale mă fac senină
De ploi, de plăcere o să-mi țină.
Cinci degete ale mele
Se plimbă la tine pe piele
Și desenează un univers
În care vreau să locuiesc.
Cinci degete ale mele
Se plimbă la tine pe piele
Și îți scriu încet, încet
Pe piept, un secret