Au fost ca niciodată
Doi copii ce-aveau același vis
Cu inima curată
Pentru totdeauna și-au promis.
Că vor fi împreună
Și lumea nebună
Nu va mai conta
Când ei se țin de mână.
Au învățat iubirea.
Au acceptat defecte
Au făcut greșeli
Dar n-au știut să ierte.
Dacă dragostea nu moare
De ce trăiești din amintiri
În loc să cauți vindecare
Mai bine-i spui că fără el
Nu mai respiri.
Dacă inima te doare
Și te minți că nu mai simți
Dacă dragostea nu moare
Spune-i lui că îl iubești
Cum n-ai iubit.
S-au întâlnit pe stradă
Era așa frumoasă
El o privea cu drag
La fel ca prima dată.
Era atât de simplu.
Și-atât de complicat
Să calce pe o inimă
Să ierte încă o dată.
Dar încă o dată ar fi prea mult pentru o iubire
Ce i-a făcut să uite c-au fost doi copii
Ei au stricat în joaca lor două destine
Și-acum se rătăcesc în fiecare zi.
Dacă dragostea nu moare
De ce trăiești din amintiri
În loc să cauți vindecare
Mai bine-i spui că fără el
Nu mai respiri.
Dacă inima te doare
Și te minți că nu mai simți
Dacă dragostea nu moare
Spune-i lui că îl iubești
Cum n-ai iubit.
Și dacă o secundă măcar te-ai opri
Ți-aș spune acum tot ce simt
Ți-aș spune tot ce nu ți-am spus de-atâta timp
Și dacă aș putea timpu’ în loc să-l opresc
Ți-aș spune ce mult te iubesc
Ți-aș spune că vreau să te-ating
Să te rănesc
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea unei relații trecute, marcate de iubire, greșeli și incapacitatea de a ierta. Naratorul reflectă asupra amintirilor și a durerii persistente, întrebându-se dacă dragostea ar trebui să moară sau dacă ar trebui să lupte pentru vindecare și exprimarea sentimentelor neîmpărtășite.