Loredana Vitelaru Nicoleta – De Dragul Tău Iubite, Sufletu-Mi Destram

De dragul tău iubite, sufletu-mi destram.
De n-ar fi fost înscris, destinul să te-ntâlnesc atunci
De nu te-ar fi văzut, lumina-mi din ochii rătăciți,
Aș fi lăsat veninul, ce l-am gustat demult
Să-mi fie hrană vie și glasul să rămână mut.
Eu n-am știut c-a ta tăcere, îmi spune de iubire,
Că-mi ești sortit, să-mi fii umbrar în viață
Și nici că mângâierea-ți îmi va lipsi în noapte
Sau că sărutul tău, îl voi dori pe față.
Dar tot destinul, vrea să fim cât mai departe
Căci calea noastră-i lungă, dar presărată-n șoapte
Ce noi ni le tot spunem, vorbindu-ne în gând
Când dorul ne apăsa, cu ochi înlăcrimând.
Tu, să nu plângi iubite, că nu sunt lângă tine
Eu, te sărut în vis, când mă îmbrățișezi profund
Îți dau doar o fărâmă de iubire
Din toată câta am, dintr-un ocean, adânc.
El n-o seca vreodată, de teamă îți va fi
Dar mă întreb iubite, de tu o poți primi?
Să îți înece trupul cu valuri de iubire
În fiecare noapte, când noi ne vom iubi?.
Sau îți va părea, că gustul e amar
Când foame îți va fi și îți voi da în dar
O dragoste eternă, ce pentru tine am
De dragul tău iubite, sufletu-mi destram.
Voi scrie într-o noapte mesaj în pergament
Cu lacrimi de iubire, că dorul mi-este greu
Să-l las pe zidul nopții, poate-o vedea destinul
Că dragostea mi-i sacră și te-oi iubi mereu.