Clipe pierdute.
Ești tot mai gol în suflet, m-ai aruncat din tine
Dar n-ai știut c-am strâns, clipele cu noi.
Le-am pus în cupă sfântă, brodată cu rubine,
Și le-am acoperit, cu lacrimă din ploi.
Mi-ai luat și glasul să nu-ți mai pot vorbi
Când mă strecor pe-o chingă, în visul tău rebel
Dar ai uitat, c-am strâns, ultima șoaptă, s-o-nvii
Când ghilotina minții tale mă aruncă-napoi.
Sunt plină de amar și răni în tălpile-obosite
C-am alergat atât să strâng, cuvintele strivite.
Ce tu le-ai aruncat în hăul plin de întuneric
Când ni le-am spus în pași de dans feeric.
Acum tu le duci dorul, șoaptelor pierdute
Și vrei din nou potirul, să-l bei până la fund
Flămând îți este trupul de clipele avute
Ce noi le-am petrecut, până nu demult.
Ți-oi da câte-o fărâmă, de vei veni-napoi
Și setea-ți potolesc cu lacrimă din vis,
Ți-oi da iubirea toată, ce-o am doar pentru noi
Să-ți umple golul tău, să nu mai zacă-n plâns.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea unei persoane părăsite, care își amintește de momentele frumoase petrecute împreună. Ea oferă o șansă de împăcare, dar subliniază suferința provocată de pierderea iubirii.