Te-am îmbrăcat în sărut și în mii de șoapte.
În nesațul privirii, te caut mereu
Chiar și când pleoapa-mi adoarme în noapte
Ești imprimat pe retina gândului meu
Îmbrăcat în sărut și în mii de șoapte.
Adorm în secunda ce nu mai respir
Căci buzele tale mă scaldă-n sărut
Și-mbrățișarea m-acoperă-n mir
Odată cu tine în somnul profund.
Împrăștii parfumu-ți cu vântul în noapte
S-în ploi aurii de stele în zbor
De parcă-s cuvintele sfinte scrise-ntr-o carte
Ce noi le-am tot scris de-al dragostei dor.
Îți simt răsuflarea la pieptu-ți dormind
Când fluturii nopții dansează deasupra-mi
Și zgomotul tare al inimi-ți bătând
Când tu-mi săruți pleoapa scăldată în lacrimi.
Mă arde, iubite, zâmbetul tău
Ce vreau să ți-l văd în fereastră-i vorbind
Chiar și în gând, te-ascunzi mai mereu
Când glasul-mi te strigă în noapte visând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și intimă, unde persoana iubită este prezentă constant în gândurile și visele naratorului. Versurile descriu o conexiune spirituală și fizică intensă, marcată de dorință și afecțiune.