Totul se întâmplă acum vreo zece ani,
Aceeași stradă, plină de puștani,
Încă am imagini clar conturate în minte,
Eram o mare familie, tot cartierul mă simte,
Iar cine zice că n-ar vrea să mai fie copil te minte.
Școala, clasa 1 prima dictare, emoții,
La teren, primul fotbal, singur în fața porții,
Seara, lângă stâlp unu zice să plimb ursu,
Am spart oala, toți râd, mă-apucă plânsu.
Când băieții o vedeau pe mama ieșind din scară
ziceau în cor: haideți tanti mai lăsați-l puțin pe Alex afară.
Băteam pisicile, vroiam să vedem dacă au 7 vieți,
Iar vara jucam paparuda: Fete contra băieți.
Acasă, lipit de televizor la desene,
Mă certam cu mama că ea vroia telenovele,
Mă jucam cu tata fotbal, îmi făcea avioane de hârtie,
Asteea-s amintiri ce vor rămâne pe vecie.
Primii tovarăși: Iuli, Ion, Costel, Coița,
Încep să râd când mi-o amintesc pe Dorina, era doar o fetiță.
Îmi șterg de pe față o lacrimă ce dă să cadă,
Parcă e-o poveste de-a lui Creangă, începe cu a fost odată.
Deschid ochii, îi văd pe toți în goană după bani,
Aceeași stradă, care a văzut cum puștanii au devenit golani.
Familii dezbinate, țipete în noapte,
Bani din combinații pierduți în aparate,
Prea multe țigări fumate, prea multe sticle sparte,
Prea multe vise… trebuie să ne trezim la realitate.
Acum unii dintre noi nu mai sunt
Și nu putem decât să le aprindem o lumânare la mormânt.
Unii dintre noi au plecat, au lăsat totul în spate,
Iar acum ne adunăm la o scară povestind târziu în noapte.
Ne amintim cu drag, la o țigară,
Vremurile când eram pe stradă, și cum a fost prima dată,
Prima beție din care juram că nu mă mai trezesc,
Prima fată căreia i-am spus pentru prima dată te iubesc,
Prima absență, și totodată prima diplomă înmânată,
De față cu toată școala, iar mama era mândră odată.
Acum Ion se gândește să muncească să facă un ban,
Iuli vrea un motor, Costel vrea un mertan,
Coița, are în buzunarul drept marfă, în buzunarul stâng foița,
Iar toți suntem atenți când trece Dorina în fustiță.
Acum nu ne îmbrăcăm aiurea, avem adidași cu pantera,
În familie îi găsești și pe Spirachem, Caraș și Catera,
Când toți mafioții mor, doar unul rămâne în picioare,
Cappo di tutti cappi, pace Ioane.
Chiar dacă nimic nu mai e ca la început,
Suntem în familie, te vom ridica dacă ai căzut.
Sensul versurilor
Piesa rememorează amintirile din copilărie și adolescență într-un cartier, evidențiind legăturile de prietenie și transformările prin care au trecut personajele. Mesajul central este despre importanța familiei și a prietenilor, chiar și atunci când viața îi duce pe căi diferite.