Lucaci Florentin – Mie Nu Îmi Place Lumea Asta – I Do Not Like This World.
Nevasta mea e dusă se poartă caduc
Își face reclamă la poze pe Facebook
A strâns like-uri de la un arab și eunuc
În loc s-o bage toată zilnic până-n gât
Eu știu că ești incultă, proastă
Nu îmi trebuie țigancă idioată
Care se laudă că-i nevastă
Retrage tot ce-ți aduce năpastă
Știu că mă iubești la nebunie
Dai totul pentru o zi cu mine
Te păstrezi castă să fii soție
Ții să arăți asta mereu tu mie
Nu, dar nu mă obliga să văd
Tăietura adâncă, ce prăpăd
Trebuie să fie ceva, un mod
Ce te faci când o să ai plod
Mă rogi seara să te iau ușor
Deși e tare rău și simt că mor
Să nu împing tare prin decor
Dar chiar te înfigi îngrijorător
Tot desfaci coapsele bronzate
Eu îți văd enormele negre degete
Lungi, fără pedichiură, nespălate
Te scuzi că tot așa erau filmate
Ești mândră că e ca de cal
La oral parcă cânți la caval
Intră toată, simți fenomenal
Răul curge din amonte aval
Nu te mai simți amenințată
Deși ai burta operată toată
Gata cu senzația de teamă
Cauți să fii plină de zeamă
Mă lingi tot ca sarea o vacă
O faci să fie din nou sculată
Am numai saliva ta pe față
Gemi tare ca o locomotivă
Ai de trei ori mega orgasme
O oră și intri iar în spasme
Pui mâna, o bagi pe la spate
Virgină numai pentru mine
Mă tem sincer pentru tine
În două chiar după operație
Să nu te rupi de abnegație
Deși ai doi copii îmi ceri cu nesat
Îmi ceri între sâni și vrei la subraț
Capră te pui cu cătușe legată cu laț
Deasupra un meci întreg de văj-haț
Îmi turui că sunt iubirea vieții tale
Mă arestezi ziua și aduci sarmale
Te dai hărțuită și cerșești angarale
Dai like la impotenți și haimanale
La casa roz să te pună directoare
Te ploconești josnic la comentarii
Să-ți iasă un sandviș și țoiu de tării
Gratis și să le dai ce numai tu știi
Adică gratis grații și odioase orgii
Mie nu îmi place lumea asta
Atât spun și cu asta basta
Incompetența crasă curată
Românie apusă, desființată
Oamenii sănătoși mor cu zile
În spitalele morții sau în vile
La ATI intubați sub șindrile
Pe salvări lente, prea puerile
Legile pensiilor nu se respectă
Nu sunt bani, veșnic ni se repetă
Specialele nesimțite se exceptă
De 30 de ani minciuna perfectă
Contributivitatea e pentru proști
Pentru votanți sau pentru idioți
Specialele nesimțite se iau cu forța
Cine se opune îl ardem cu torța
Justiției oarbe, pocite și strâmbe
Constituției securiste și tălâmbe
În care fiecare sinistru derbedeu
Au băgat cu forța armelor mereu
Că lor li se cuvin pensii și venituri
De mii de ori mai mari ca la doctori
Decât la ingineri, decât la profesori
Că ei sunt niște zei, nu răi infractori
Vedem cum mii de speciali nesimțiți
Ies la pensie la 45 de ani neîmpliniți
Sfătuind pe cei greu munciți, înrobiți
Că e normal să ieși la 65 ani împliniți
Străzile pline de jandarmi și polițiști
Mai nou de armată și noii securiști
Mulți cu trei luni de școală și triști
Că nu au dat la teatru să fie artiști
Toți au salarii, sporuri babane de tot
Fug de răspundere, vede și un idiot
Au oameni în parlament și senat
Să își mențină imoralul câștigat
Au sindicate și șefi de sindicat
Grecia pe toate le-au desființat
În RO au dat nesimțite la pătrat
Securiști în partide, te apucă vertij
Primul lor job să desființeze SIIJ
Să nu răspundă la greșelile odioase
Ale justiției incompetente și slinoase
Nici procurorii cu acuzații belicoase
Nici magistrații cu judecăți cețoase
Asta nu mai e justiție, e jordia cu acatist
A unui regim postcomunist și securist
Automenținut ca o bătrână caracatiță
Numai noi să avem ce pune în cratiță
Ce țară și lume frumoasă era odată
Mare, mândră, curată și sănătoasă!
Mie nu-mi place lumea și țara asta.
Be careful! Not every lawyer can be a prosecutor or a judge!
Not every professor of literature can be a poetry grandmaster!
Not every engineer can be a designing engineer!.
Creator Author
Copyright 25. 12. 2020
Lucaci Florentin
Poetry Grandmaster
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de starea actuală a României, criticând corupția, incompetența și nedreptățile sociale. Autorul deplânge degradarea valorilor și a sistemului, simțind un dispreț generalizat față de societatea în care trăiește.