Lucaci Florentin – Tu Nu Gândești

Tu nu gândești.
Tu nu gândești
cât mă iubești.
Nu simți durere,
ci doar plăcere.
Îți sunt captivă ție,
îți sunt acum soție.
Iubirea-i totul pentru mine,
iubirea-i numai pentru tine.
Mă scol agale dimineața,
îți iau de pe buze dulceața.
A ta sunt nopțile-nstelate,
ale tale-s stelele colorate.
În așternuturile moi, curate,
inima-mi frige și se zbate.
Tu ești aievea, eu pe spate,
te ating ușor și apoi mor.
Focul se aprinde și se stinge,
inima-mi plânge, rău mă atinge.
Trupul îmi arde neîncetat,
iubitul meu, iubit bărbat.
N-am simțit asta niciodată,
e dragoste, dragoste curată.
Mă simt iubită și-ndrăgită,
eu îți sunt cea mai potrivită.
Când mă iubești fierbinte,
când îmi aduci lin aminte,
în jocuri calde de cuvinte,
minunea de-a fi părinte.
Nu mai gândesc nimic,
că te iubesc mult îți zic
și poate fi orice durere,
eu simt numai plăcere.
Îți simt a genelor tresărire,
în dulcea nopții povestire.
Mă iei în somn în brațe,
te iau și eu ușor în brațe.
Facem din două inimi una
și înfruntăm apoi furtuna.
Facem din două ființe una,
urlă furtuna, urlă-ntruna.
Simt doar plăcere,
nu simt durere.
Tu mă iubești
cât nu gândești.
Mă-nalți întruna,
trece și furtuna.
Trecem de nori,
ajungem în culori.
E liniște totală,
aici în aurora boreală.
Secunda e cât o oră,
pe culmile de amor.
În liniște primești,
în fiecare clipă vești.
Ne-nălțăm îmbrățișați,
ne atragem electrizați.
Și trecem de culori,
și trecem și de nori.
Tu nu gândești
că nu mai ești.
Ești filă de povești,
suntem în ceruri acolo sus.
Suntem noi doi și-am apus,
din lumea asta noi ne-am dus.
Și mă gândesc aici într-una,
făceam din două inimi una.
Și pentru tine ca să-ți plac,
nu mai gândeam nimic în pat.
Nu mai gândeam nici ce fac,
noi ridicam timpul la pătrat.