LIBERI 4 – Mein Geliebter Vater.
Am fost încă 15 zile la mare împreună
Mama de unde e ce ar putea să spună
Marea un pic mai agitată dar tot bună
Că-i neagră că-i rece o mare minciună
Am fost la Mamaia în iunie încă 15 zile
Mama din mare ne strigă ce faci copile
Marea neagră și caldă cu valuri ostile
Făcea să nu ajungă vocea până la mine
Noi am fost 30 de zile la mare de mână
Ne-am bucurat de soare de apă întruna
Hotelul pe plajă lângă albastra lagună
Etaj 1 vedem plaja și marea cu spumă
În liniște auzi mereu freamătul mării
Verde albastră până la capătul zării
Aerul umed sărat îți alintă toți porii
Briza plăcută și caldă trezește fiorii
Tu dormi mai mult decât știam eu odată
Și faci un ușor zgomot pe perna curată
Oare cum de puteam eu dormi în armată
Cu 100 de inși și fără sticle de apă plată
Te privesc nu mai ai părul negru lucios
Ca la 3 ani la Eforie am îngropat un os
Când mama ne cânta la amândoi duios
Și ne chema la cartofi și friptură cu sos
Haideți mai repede la masă dragii mei
Se răcește mâncarea pregătită de zei
Spălați-vă amândoi pe mâini cu săpun
Nu vine niciunul la masă atâta vă spun
Nimic din astea noi nu mai avem acum
Noi împreună ea e de mult pe alt drum
Acum ai părul tuns alb ca spuma mării
Eu ani 53 aș da o fugă pân’ la linia zării
S-o aduc și pe mama pe la lăsatul serii
Să dormiți împreună iar până vin zorii
Și apoi liberi toți trei dis de dimineață
Să mâncăm lapte fiert unt și dulceață
Să mergem la plajă și apoi pe la piață
Și fericiți toți trei încă o dată în viață
Să mergem de mână la autoservire
Fără ifose și pretenții de prea mărire
Fără amintiri și fără spini în gândire
Fără regrete și lacrimi fără amăgire
Și apoi seara de mână liberi din nou
Să ne faci 3 pungi de floricele cadou
Să bem 3 ceaiuri verzi ca de anul nou
3 prăjiturele crocante și omletă de ou
Ooo doamne ce viață frumoasă a fost
Ne plimbam 3 pe țarm chiar fără rost
Chiar dacă mâncăm și fasole de post
Te puneam să-mi iei Zefir ca un prost
Admiram apusul soarele roșu marea
Alergam toți trei pe țarm toată seara
Și apoi obosiți beam o bere amară
Făceam valizele și plecam la gară
În aglomerate și strâmte autobuze
Sau pătrățoase și lente troleibuze
Cu taxatoarele stupide și obtuze
Plutind pe marea mea fără de muze
Și apoi pe trenul negru spre Ploiești
Să treacă timpul și să mă înveselești
Știind că-mi place astfel nu greșești
Locomotiva cu aburi mi-o povestești
La fiecare curbă mai mare apare
Neagră grandioasă și pufăitoare
Îmi explici roțile mari și lucitoare
Cum de se-nvârt toate cum oare
Vezi că nu știu nimic dar îmi explici
Ce poți să ceri la un copil biet pici
În lume sunt multe roți mari sau mici
Fără învățătură nu faci din rahat bici
Nu faci nici din golan politician
Nici din agramat academician
Nu faci din președinți niciodată regi
Nici din împărați clovni sau slugi
Nu faci din incompetenți judecători
Din șefi de penitenciar avocați de stat
Mici la minte și la stat dar mari la sfat
Nu faci din ciobani agricultori
Nu faci din toți țăranii ingineri
Și nici din șefi de gară aviatori
Nu faci felceri asistenți doctori
Și nici din turnători avocați
Nici din fete bravi bărbați
Și nici neveste din băieți.
Ascult cu luare aminte tot ce spui
Sigur n-ai mai spus astea nimănui
Mă-nclin pentru ce mi-ai spus odată
Acum mă duc să înot în marea moartă
Eu norocos am avut dragoste curată
Liber să dormi acum dragul meu tată.
AUTHOR CREATOR
LUCACI FLORENTIN
COPYRIGHT 2018
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a copilăriei și a vacanțelor petrecute cu părinții la mare. Naratorul își amintește cu drag de momentele simple și fericite alături de tatăl său, evocând sentimente de iubire și recunoștință.