Quasimoda.
Stai cu chipul tău drag pe pieptul meu
Îmi șoptești de iubire și că va fi mereu
O mare fericire în inima și sufletul tău
O mare împlinire a ta și altfel îți va fi rău
Stau și ascult cuvintele-ți de dor aprinse
Te sărut tandru pe ochi cu luminile stinse
Simt gustul gurii tale dulci și larg deschise
Mirosul pielii tale pe așternuturile-ntinse
Ești demodată, cam săracă, dar curată
Nu ești frumoasă, pot spune chiar urâtă
Nu te ruga de mine, la nimic n-ajută
Nu te mai pot iubi așa mică și slută
Semeni cu personajul Quasimoda
S-a dus timpul când străluceai în stele
Azi ești planetă moartă, rece între ele
Azi ești un antidot cert al fericirii mele
Ma doare capul când te văd, mă dor măselele
Cu Quasimoda nu ies nici în vis la braț
La o plimbare la munte, la mare sau oraș
Am standardele mele, eu nu fac rabat
Nu stau pe Facebook mereu la agățat
Cu Quasimoda n-am eu ce să fac
E mult prea mult, mai bine mă arunc în lac
Și fac ca un broscoi mare verzui, oac oac
Sau ca un bou ce vine de la adăpat
De mult odată nu erai pocită așa
Cam urâțică și grăsuță, dar mergea
Ce e cu tine, spune-mi, e ceva?
Ți-e foame, ție sete, ia și bea!
Ți-e inima-mbătată de marea ta iubire
Ești bolnăvioară sau ai lipsă de fericire?
Vad cum îți râde chipul trist al tău
Când mă privești și mă dorești la greu
Când mă visezi în fiecare noapte
Și toată noaptea nu dormi, auzi șoapte
Deschizi mereu un ochi și mă privești
M-ai săruta mereu și tare, dar nu îndrăznești
Pe Fat-Frumos al tău din somn să îl trezești
Cu vocea ta groasă de mumă din povești
Pe care și la copii eviți să le citești
Cu toate lucrurile astea ai un atu al tău
Vad, așa este, nu-l pot schimba, va fi mereu
E ceva magic, antic ce e și-n sufletul meu
Mă simt atins profund și-mi pare rău
Ești umbra mea și a ceea ce ai fost odată
Vad, mă iubești mult, dar nu-mi vei fi soață
Ești mult prea mincinoasă și-ai făcut-o lată
Tu strici gustul bun și la o super ciocolată
Cum eu, așa înalt, sportiv, deștept, frumos
Să mă cobor la Quasimoda, nu pot așa de jos.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disprețul naratorului față de o persoană pe care o consideră neatractivă și nedemnă de iubirea sa. El critică aspectul fizic al acesteia și refuză orice posibilitate de a fi împreună, considerând că standardele sale sunt mult prea ridicate pentru a se coborî la nivelul ei.