Luigi Ionescu – Pe Calea Griviței

E dimineață și sirena a sunat,
Dar ceferiștii sunt la post – au și pontat.
Sunt printre ei și strungului îi spun „prezent”;
Ca ceasul gării, nu-ntârzii un moment!.
E ora patru și sirena a sunat,
O zi de lucru și de spor am terminat.
Un duș răcoritor și hainele mi-am pus,
„Pe mâine dimineață”, strungului am spus
Și-apoi..
Pe Calea Griviței pornesc
Și cu băieții mă-ntâlnesc:
„Noroc, noroc!
Noroc, noroc! „
Pe la vitrine mă opresc,
Îmi îndrept șapca și zâmbesc,
„Noroc, noroc!
Noroc, noroc! „
Azi sunt aici la mine-acasă,
Nu-i altă stradă mai frumoasă.
Pe Calea Griviței, în sus
Îmi iau fetița și m-am dus.
„Noroc, noroc! ” –
E draga mea!
Mergem la teatru amândoi,
În parc la Bucureștii Noi
Sau la un film,
La cinema.
Apoi, ca s-o distrez
(Că e sâmbătă seară)
O invit la club
Și doar cu ea dansez.
Pe Calea Griviței trăiesc,
Azi am aici tot ce doresc
Și tot ce visez.
Pe Calea Griviței trăiesc,
Cu șapca mea eu mă mândresc,
O port și eu
Ca taică-meu.
Iar din cocioaba fără foc
Azi stau în cel mai strașnic loc.
Noroc, noroc!
Noroc, noroc!.
Azi sunt aici la mine-acasă,
Nu-i altă stradă mai frumoasă.
Pe Calea Griviței, colea,
Aici e toată viața mea
Și-s fericit,
Da, da, da, da!
În fiecare colțișor
E-un vis de-al meu (sau poate-un dor) –
Un vis iubit,
Da, da, da, da!.
Îmi bate inima
Cu-a trenului din gară
Și din drumul meu
E greu să mă opresc.
Pe Calea Griviței trăiesc,
Azi am aici tot ce doresc
Și tot ce visez.