Așteptând aici ca tu să suni
Ca să-mi spui că totul e o mare greșeală
Așteptând aici în picăturile de ploaie
Simțindu-mă atât de mică
Visul ăsta nu trebuia să se termine
Îmi pare atât de rău acum
Pentru durerea care ți-am provocat-o
Poți te rog să mă ierți?
Te rog?.
Dar tu nu mă mai iubești
Nu mă mai vrei
E un semn pe ușa ta
Fără vacanțe, doar goliciune
Fără iubirea ta
Sunt fără adăpost.
În răcoarea asta merg fără rost
Simțindu-mă fără speranță
Fără un adăpost de furtună
Și în inimă îmi lipsești atât de mult.
Îmi lipsește atingerea ta și patul care obișnuia să fie atât de cald
Îmi pare atât de rău acum
Pentru durerea care ți-am provocat-o
Poți te rog să mă ierți?
Te rog?.
Dar tu nu mă mai iubești
Nu mă mai vrei
E un semn pe ușa ta
Fără vacanțe, doar goliciune
Fără iubirea ta
Sunt fără adăpost
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care a fost părăsită și se simte pierdută și singură. Ea regretă acțiunile sale și imploră iertare, dar realizează că iubirea a dispărut, lăsând-o fără un loc sigur sau căldură.