În momentul ăsta vreau să-mi sară capul
Când mă uit în jur și văd sticla și cu bluntul
Îmi bubuie stomacu, plămânii și ficatul
Dac-o mai țin așa, lângă mine văd altarul
Rând pe rând mă distrug, prăjesc creierul atunci când
Fumez și scriu cu frații mei, cântând, plângând
Stau de perete lipit, iubesc fiecare clipă
Orice speranța de viață din păcate-i risipită
Știu că ce scriu eu spui în sinea ta
C-ai fi vrut să primești iubire de la cineva
Da frate, aveai dreptate când ziceai
Că oricine vrea ceva de la tine, nu mințeai
Și după când îți e rău nimeni nu-ți vrea binele
Singur tot rămâi, numărându-ți zilele
Se simt bine în prezența ta când ești absent
Acum mă uit la o bucată pătată de ciment
Și scriu plângând tot ceea ce trăiesc râzând
Mă uit la ultima țigară din pachet, arzând
Cu inima împietrită sufletul mă doare
Când tot în jurul meu n-are pic de culoare
Când orice gând care duce la tine vrea să mă omoare
Știi și tu că rămân la fel de tare
Cu inima împietrită sufletul mă doare
Când tot în jurul meu n-are pic de culoare
Când orice gând care duce la tine vrea să mă omoare
Știi și tu că rămân la fel de tare
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de durere, singurătate și dependență. Naratorul se simte distrus de vicii și trădat de cei din jur, găsind consolare doar în scris și rememorând momentele grele.