Lepra Paranoia – Pierdut Prin Spitale (Monolog)

Miros putred, suflete gipsate și rănite
Morți în stânga, dreapta, ajungi la doctori buni prin pile
Fără șpagă-ți dau din fire, un diagnostic de 3 kile
Mori în fața ușii, vezi silă din privire.
Așa eram și eu când eram un mic borac
Oameni din Galați, fugeam prin spitale dezorientat
Eram cu asm, alergii, și boli noi descoperite
Când aveam doar o răceală care trecea cu pastile.
Mormane de cadavre puse pe cei ce jură
Biblia-i un copac tăiat, mai bine ia-mi morții-n p**a
Trebuia să mor înainte, să ajung exact ca tata
Lângă el, același mormânt, și-mi săpam și singur groapa.
Iar acum mă uit la TV, la aceleași desene
Personajele care mi-au fost niște exemple
Râd ca un copil la aceleași glume proaste
Zâmbesc când revăd aceste stiluri copilăroase.
Și vreau să mă simt bine eu cu mine
Dar e greu să găsești confort în aceste medii ostile
Și cu ficatul varză de la o vârstă proastă
Am să mor la 20 de ani, fiind un model de așa nu în viață
Și cât omul trăiește învață.
Dar repet aceleași greșeli și după mă urăsc cu greață
Poate-i doar o fază proastă, și-o să mă redresez
Pân-atunci fac o schimbare și încerc să exersez
Și nu știu unde mă grăbesc
Aceeași tovarăși împart o pungă de prenadez.
Închid ochii, trag aer greu, și încep iar să visez
Văd modele pe pereți de la pastile, vreau să mă opresc
Și insomniile mă apasă, și melotonina n-ajută
Dacă se putea, cu ea poate făceam și supradoză
Și dacă asculți această vorbă, dacă te regăsești în ea.
Cere ajutor, și nu te mai văita
Capul sus, pieptul drept, chiar dacă ești băiat sau fată
Bărbăția e un concept clișeic care mă enervează
Trăiește-ți viața cât o apuci și nu regreta nimic
Eu m-am dus mai mult spre rău, bine, n-am știut cum să despic.
Ce e rău și bine, consecințele care m-așteaptă
De la probleme cu legea, la sănătatea de acasă
Gabori saltă puștani care dețin un gram de iarbă
Dar iau la mișto femeia care a fost violată.
De ce-s frații Tate liberi? Mi-e rușine d-această țară
Au băgat șpagă la greu de condamnare să scape
Le-aș da foc la toți, nu doar la ei, la cei care ne conduc
Pân-atunci, vă pun o candelă la morți ca să vă spurc

Sensul versurilor

Piesa descrie o luptă cu sistemul medical corupt, dependența și injustiția socială. Vorbește despre sentimente de pierdere, disperare și furie față de o societate care pare să-i abandoneze pe cei vulnerabili.

Lasă un comentariu