Blondu – Licantropie

Cu paşi grăbiţi pe bulevard
Mă pierd iarăşi în noapte.
Tind să mă sting dar simt cum ard
Şi-s încolţit de şoapte.
Nu înţeleg ce se întâmplă
E o stare mult prea ciudată.
Parcă am pistolul pus la tâmplă;
Tihna asta chiar mă-mbată.
Încerc să-mi găsesc calea
În bezna nopţii târzii,
Încet îi explorez valea.
Şi parcă te simt cum vii..
De-odată încep să mă simt viu
Inima îmi bate prea tare.
Aş da orice să pot să ştiu
Ce provoacă această stare.
Atunci trimise razele,
O simţeam din urmă cum mă prinde.
Întinse toate braţele
O simţeam cum mă cuprinde.
Apăruse iar de nicăieri,
Mă macină ca pe cafea,
Provoca dureri şi plăceri;
O simţeam cum reproşa..
Ştiu; uitasem iar de tine,
Chiar îmi pare rău iubito.
Dar tu n-ai uitat de mine;
Te simt în fiecare clipă..
Îmi pătrunzi adânc în suflet
Cum doar tu ştii s-o faci.
Îmi aplici acelaşi zâmbet;
Te simt – te aud cum taci.
Eşti atât de albastră..
Aş vrea să te ţin de mână;
Te iubesc zâna mea sinistră
Că îmi faci noaptea mai bună.
Dar m-ai făcut prea licantrop,
Fiinţa mea urlă după tine.
Simt asta în fiecare strop,
De viaţă ce curge prin mine.
Ştiu că e dementă
Foamea ce mă macină;
Vreau să te prind neatentă
Şi să te servesc la cină.
Ştiu că sunt un egoist
Şi că vreau sa fii doar a mea,
Sunt mult prea hilozoist
Şi doar a mea e gura ta.
O, tu, prinţesa cerului,
Ce dor-mi era de tine!
Tu, regina misterului,
Te implor, rămâi cu mine!
De ce mă părăseşti mereu
Făcându-mă să-ţi duc doru’?
Ştii bine cât e de greu
Să îţi simt doar odorul..
Atunci deprinse braţele
Şi fugii subtil în zare.
Îi dispărură razele
Precum soarele-n mare.
Iar eu pierdut într-o clepsidră;
Revin în cavou.
Ştiu că tu eşti doar o hidră
Şi o să ne vedem din nou.