Blondu – O Lume Pierdută

Blondu – O lume pierdută (piesa cu numarul 3 de pe „Singur pe lume”).
Versuri:
Pentru că sunt sătul să tac,
Mă descarc iar pe foaie.
Mă las purtat de val
Ca picăturile de ploaie.
Mă regăsesc în ele, de
Parcă toate ar prinde viață
Compasiunea mă pătrunde
Când ele mă ating pe față.
Îmi spală sufletul meu cult,
Îmi spală păcatele
Știu că n-o să treacă mult
Până o să fac altele.
Știu că păcatele le țin în spate,
Pătate de lacrimi curate
Și sunt cărate, bai frate,
Până dincolo de moarte!
Că pe o parte regret multe
Pe cealaltă chiar deloc
Că de la prea multă bunătate
O dați în bătaie de joc!
Ca un foc ard de mic
Și nimic nu mă va stinge.
Poate doar o lacrimă de astenic
Ce-mi apare-n ochi când ninge.
Am fost bătut – îmi amintesc
Dar a fost și bucurie
Și acum parcă tânjesc
După a mea copilărie.
Una plină vânătăi
Și cu lacrimi vărsate,
Una cu multe văpăi
Dar și bucuri neuitate!
Refren X2:
–––––
Tare aș vrea, de s-ar putea,
Să întorc timpul cumva,
Să fiu iar în lumea mea,
Pe care-o aveam cândva.
Nu vreau decât liniștea
Ce o aveam în lumea mea.
Știu ca-i pierdută deja,
Nimic n-o va ‘napoi.

Strofa II:
–––-
Prins intre trecut și prezent,
Și-un viitor impertinent
Sper c-am ales drumu’ de viitor,
Dar nu-s deloc încrezător!
Greșelile făcute,
Ma fac sa-mi pierd încrederea în sine
Nimic nu merge bine!
Mă întreb: „ce va fi mâine!”
y0 sunt pierdut în galaxie,
Prea captiv în sărăcie
Încă alergic la bogăție
Și înconjurat de lăcomie.
Și de prea multa minciună,
Vreau o lume mai buna.
În care să nu mai apună,
Curcubeul după furtună;
Și mă întreb de ce ați mințit
Arătându-mi lume falsă
Tot ce-n minte mi-ați clădit
Acum e o amintire neștearsă.
Ați greșit cu toții când
Mi-ați arătat lumea frumoasă
Căci acum am crescut alergând
Și-am văzut cât e de jegoasă;
Și-mi provoacă silă,
Orice lucru ce-l privesc
Și fără dram de milă,
Mi-aș dori să nu gândesc..
Căci amintindu-mi începutul,
Nu vedeam lumea așa.
Mi-ați distrus tot trecutul,
Vreau înapoi în lumea mea!
Refren X2:
–––––
Tare aș vrea, de s-ar putea,
Să întorc timpul cumva,
Să fiu iar în lumea mea,
Pe care-o aveam cândva.
Nu vreau decât liniștea
Ce o aveam în lumea mea.
Știu ca-i pierduta deja,
Nimic n-o v-a ‘napoi.

Strofa III:
––––
y0 realizez că a trecut timpul
Și că toate s-au schimbat
Văd ca n-a avut vr-un scrupul
La cate am avut de indurat.
Și-mi amintesc cum am crescut,
Și ce-am făcut în acest timp.
Îmi amintesc că nu am vrut
Să fiu ce sunt, sau să mă schimb.
Îmi amintesc cum mă loveau
Cum mă înjurau sau mă alungau.
Îmi amintesc tot ce-mi făceau
Și cum ziceau, toți ca nu au.
Și fac ce vreau; nu pot să tac
Și de asta scriu ceea ce scriu.
Habar nu am de ce o fac,
Dar mă face să mă simt viu.
Și iau și beau, și iară scriu
De parcă-aș fi un bumerang.
Nici eu nu știu, ce vreau sa fiu
Nu mă găsesc pe nici un rang.
Și am doar un tel, de băiețel
Ii sunt fidel, ca la început.
Nu-s de oțel, nici soldățel
Sunt un adevărat recrut.
Căci ca am trecut, prin toate
Ținând mereu capu’ sus
Eu chiar nu le-am vrut, dar poate.
M-au educat ele-n decurs.
Si n-am apus, am răsărit;
Dispus la orice disputa.
M-ai căutat, m-ai și găsit,
Într-o lume pierdută!
Refren X4:
–––––
Tare aș vrea, de s-ar putea,
Să întorc timpul cumva,
Să fiu iar în lumea mea,
Pe care-o aveam cândva.
Nu vreau decât liniștea
Ce o aveam în lumea mea.
Știu ca-i pierduta deja,
Nimic n-o v-a ‘napoi.