Nu credeam că o să ajung să plâng pentru tine
Nici prin cap nu-mi trecea cum că n-o să ne fie bine
Mă pierd în mii de gânduri, dar tac și înghit
Încerc să mă regăsesc într-un pahar pe jumătate plin
Dar se duce dintr-un foc, cum sună asta?
Că am ajuns să-mi beau amarul în lipsa ta
Și doare caci te simt aproape, te vreau lângă mine
Dar sunt conștientă că nu vei mai veni, în fine
Mă simt străină în lumea mea, mă crizez, mă tripez
Mai vars o lacrimă, apoi brusc mă enervez
Oare cum aș putea să-ți mai zic că te iubesc
Când încerc să mă învăț cum să nu te mai doresc
Și dacă am ajuns să beau în cinstea noastră
Asta o fac pentru că sunt sau am fost proastă
Când ești bun, ești bun, trebuie să recunosc
Te-am iubit știi, dar stop, nu te mai cunosc.
Nu vreau sau nu pot să las în urma mea
Tot ce s-a întâmplat, toată viața mea
Poze au mai rămas din ce am fost, s-a terminat
Un vis am avut, în lipsa ta s-a spulberat
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratoarea se simte pierdută și încearcă să facă față absenței persoanei iubite, rememorând trecutul și realizând că visul lor comun s-a destrămat.
