Refren X2:
Oameni puțini, unul din zece
Restul de nouă au zece fețe
Cineva tre să ne învețe
Că tot ce trebuie să plece trece.
Strofa I:
Prea multe sticle se cred diamante
În goana după fericire se luptă frate cu frate
Lăcomia devorează tot ce-i viu
Când mai încolo devine prea târziu.
E așa ușor să cazi în disperare
Atunci când dragostea devine răzbunare
Da, o s-ajungi fix unde mergi.
Dacă te uiți în abis și îți place ce vezi
Te crezi alesul? Am mai văzut ca tine
Dar ești exact ca toți, ca noi, ca mine.
Dacă pașii tăi calcă peste semeni,
Singurătatea și depresia rămân cei mai buni prieteni.
Ești un zombie căzut în apatie
Dacă te prefaci că uiți de empatie
Personal, te văd doar om retard
Dacă faci bine, doar că ți-e frică de Iad.
Refren X2:
Oameni puțini, unul din zece
Restul de nouă au zece fețe
Cineva tre să ne învețe
Că tot ce trebuie să plece trece.
Strofa II:
Ai bani grămadă, dar ești sărac cu duhul.
N-ai terminat abecedarul, dar tu faci pe cultul?
Vă știu bine, vă văd des
De departe, toate gioarsele par Mercedes.
Oamenii ieftini se-ascund în haine scumpe
Dacă ești unul din ăla, du-te.
Dacă ești unul din ăla, nu te…
…minți că Dumnezeu o să te asculte!
Spune-mi: cine ești, când fugi de tine?
Îți spun eu: dacă nu știi, ești nimeni!
Dacă ești prea ocupat să te asculți
Deja te-ai pierdut, în timp ce tu încă te cauți.
Cultul personalității naște monștrii
Nu te lăsa în voia sorții!
Unde nu e frică, nu apare curajul
Cine nu se mișcă, nu-și aude lanțul.
Refren X2:
Oameni puțini, unul din zece
Restul de nouă au zece fețe
Cineva tre să ne învețe
Că tot ce trebuie să plece trece.
Sensul versurilor
Piesa critică ipocrizia și superficialitatea din societate, unde oamenii se pierd în goana după aparențe și uită de valorile umane. Versurile îndeamnă la o introspecție profundă și la conștientizarea faptului că bogăția materială nu compensează sărăcia spirituală.