Că strângi timbre,
Sau că tragi pe nas,
Că nu poți fără femei,
Sau că pui ierburi în atlas.
Poți să-i spui oricum
Eu le numesc vicii,
Atâta timp cât cantitatea
Îți provoacă delicii
E vorba de dependență
Nu contează drogul
Când te-ngropi în ceva
Și-ai uitat scopul
Tremuri și lipsește
Acel ceva
Fie că e monstrul,
Fie că e undița.
Îți găsești,
Mereu alte ocupații
Majoritatea luate de la alții.
Uiți de prietenii
Și în general de toate
Și influențezi la rândul tău mai departe.
E o scuză,
Sau pretext când n-ai scuză
E consolarea ta
Când alții te acuză,
Te amuză,
Când din vorbă-n vorbă
Gasesti obsesia ta,
La altu-n altă formă.
Refren: x2.
Schimb de vicii,
Nimic anormal.
Caut incontinuu
O ieșire din banal.
Nu posed,
La imaginație poți
Fără vicii
Am fi doar niște roboți.
Să ai un șef,
Fără chef
Și-o muncă stabilă
Să stai în garsonieră
Nu în vilă
Să ai o atitudine umilă,
Să aștepți o moștenire
De la o babă senilă,
Să trăiești mult
De dragul de-a trăi
Să ai familie
Să torni în jeguri de copii,
Să nu fumezi,
Să nu bei,
Droguri, să nu iei
Să n-ai păreri sau idei,
Să nu-ți dorești,
Să nu vrei,
Să fii bun,
Să ai o conduită înaltă
Așteptând vacanța,
De pe lumea ailaltă
O arzi în halul ăsta
Ești o victimă îndoctrinată.
Refren: x2.
Dacă e vorba de vicii
Omu cât trăiește-nvață.
Uneori mă fac atât de praf
Vezi, cazul de față
N-am obsesii,
Am doar p*********i
Fug de realitate
Zile întregi
Plictisit de minciuni
Date-n ca***
Hai date-n fapt.
Care-i viciul tău,
Deliciul tău
Social acceptat
Pozat, sunt creștin mai bun
Decât Sfântu Petru
Sunteți ipocriți
Mânca-mi-ați p***
Până rămâne de un metru
Mulți ar vrea să-ncerce,
Dar mor de frică.
Nu refuz nimic,
Hai să răsucim una mică
Senzația e unică,
Doza de risc e mică.
Viciul meu implică
Doar plăcere
Și dependență psihică
Prietenii sunt construiți genetic
Să te rupă,
Să te corupă,
Dar tot ei te și educă.
Crede-mă când spun
Că în viață tre’ să fii corect
Comparându-te cu mine
Chiar te crezi perfect.
Trag în piept
Aeru jegos de bucurești
Finalizez, rulez un cui
Și te las să te gândești.
Refren:x2
Sensul versurilor
Piesa explorează tema viciilor și a dependențelor, nu doar cele evidente, dar și cele acceptate social. Artistul critică ipocrizia societății și invită la reflecție asupra propriilor noastre plăceri vinovate și a modului în care acestea ne definesc.