Refren [x2]
Spune-mi, nene, ce vrea să-nsemne,
E oare prea târziu sau poate prea devreme?
Să schimb ceva, timpu’ nu-mi ajunge,
Viața bate filmu’ până-l umple de sânge.
Ombladon:
Realitatea lovește orbește, cât ai zice pește
Oameni pe străzi, parcă ieșiți din peșteri
Conduși de șmecheri, meșteri în antreprize
Copii trimiși cu japca la spălat parbrize
Nu mut privirea, dar mă pierd cu firea
Ura ucide iubirea și e prea urâtă gândirea
Priveliștea, firește, e așișderea
Cea de care te lovești zilnic în casa ta
Te naști, ești spirit, trăiești,
Ești pielea p**ii-n ochii lumii,
Dacă stai și-atârni la pensia lu’ buni
Belele vin peste tine ca un val
Aici nimic nu vine singur, totu-i la plural
Totul decurge natural, banii se duc în neant
Aștepți zile mai bune-n stație, pe-asfalt
Stai la mila altora, e viața ta
Da’ deschide ochii, în p**a mea, viața pe drumuri e grea..
Refren [x2]
Spune-mi, nene, ce vrea să-nsemne,
E oare prea târziu sau poate prea devreme?
Să schimb ceva, timpu’ nu-mi ajunge,
Viața bate filmu’ până-l umple de sânge.
Cheloo:
Grijile au față și umbră, ne strigă pe nume
Umblă prin lume după noi să ne consume
Singurătatea e un privilegiu, învață să riști
Nu deranjezi, nu exiști, n-ai bani, nu miști
Televizoru’ recomandă minte și vinde
Te-adoarme, te ține treaz, te uiți, te prinde
Decoru’ e gri, orbii cred că e roz bombon
Aici nimeni nu plânge, ne spargem dinții în somn
E un film nasol, marea-i neagră, dracu’ e gol
Când s-a dus copilăria ești captiv în rol.
Toată lumea dansează și râde, ce să mai zici?
Trăim în paradis, numai aici o s**i și câștigi.
Refren [x2]
Spune-mi, nene, ce vrea să-nsemne,
E oare prea târziu sau poate prea devreme?
Să schimb ceva, timpu’ nu-mi ajunge,
Viața bate filmu’ până-l umple de sânge.
Ombladon:
Să plângi lacrimile-s degeaba, mă rog,
Oricum nu-i mișcă pe-ăștia deloc
Strânge tare din dinți, uită-te la părinți
Au muncit pân-au albit, sărăcia să n-o simți
N-ai munci o zi, ăsta-i misteru’
De-aia trenu’ ce-ajunge-n gara ta aduce infernu’
Rămâi treaz, aici e ca-n Alcatraz
Tot ce ai: lumina din bec și gazele din aragaz
Cunoști prietenii falși, (arșhh),
Dar azi să nu te încrezi în camarazi că te arzi
E mare plictiseala vara, seara
Când fără bani în buzunare vizitezi alimentara
Devii dur ca ceara, în mii de bucăți
Amintirile se sparg când trăiești pe străzi
Trăiești singur tu, înduri frigu’, nu?
Dacă nu muncești, fură, că nu ești singuru’.
Refren [x2]
Spune-mi, nene, ce vrea să-nsemne,
E oare prea târziu sau poate prea devreme?
Să schimb ceva, timpu’ nu-mi ajunge,
Viața bate filmu’ până-l umple de sânge.
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură, în care viața este o luptă constantă pentru supraviețuire. Versurile abordează teme precum sărăcia, deziluzia și dificultățile vieții de zi cu zi, sugerând că sistemul este corupt și că individul este adesea neajutorat în fața problemelor.