Nu te stresa. Ai lumea ta! Am lumea mea
Aici trebuie să tragi tare să ajungi cineva
Nu e vorba de limbaj sau stilul de haine
M-am comportat obișnuit, n-am pus botul la panarame
Că te-am iubit, da recunosc!
Te-am jignit, am fost un prost
Dar toate se iartă când îți amintești de tot ce a fost
Ai vrut ceva aparte și ți-am fost mereu aproape
Vorbești de sinceritate fără să mergi pe dreptate
Te dai cea curajoasă, eu cad mereu victimă
Tu ai folosit tracțiune, eu îmi folosesc inima
Ai avut cuvinte iscusite, eu lame ascuțite
De parcă am fi venit din două lumi diferite
Ne certăm de parcă răul vine cu paranormalul
Iar împăcarea noastră ne face să gustăm normalul
Merg înainte, nu vreau să întâmpin finalul
Iar povestea noastră să-mi încheie jurnalul.
De ce am făcut mereu parte din povestea tristă?
De ce există o parte dureroasă și sinistră?
Visele mele fiind povești neîmplinite
Și de ce în minte le am mereu întipărite
Am auzit că dragostea e un sentiment aparte..
Dar mă face să mă simt legat în lanțuri blestemate
Șoptește-mi la ureche, dezleagă-mi vraja cea veche
Și visează-mă de parcă aș fi ultima ta pereche
Dar tu nu vrei simplitate
Tu vrei mereu ceva aparte
Vrei relații ca la carte, chestia asta ne desparte
Fiindcă celelalte asculți din curiozitate
Dar te rog lasă-mă să te îndrum spre realitate
Vrei să te iau cu iubi, iubi! pisi, pisi.
Vrei să-ți cânt balade ca în telenovele
Viața-i plină de drame și de multe dezastre.
Dar te rog adu-ți aminte de momentele noastre!
Am auzit că dragostea e ceva aparte
Dar te face să te simți în lanțuri blestemate
(lanțuri blestemate, lanțuri blestemate, lanțuri blestemate..)
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complicată și conflictuală, marcată de dorința de a fi diferit și de neînțelegeri. Naratorul își exprimă regretul și sentimentele contradictorii față de parteneră, recunoscând că dragostea poate fi atât un sentiment minunat, cât și o sursă de suferință.