Yo! În vis aud coru-i un paradis pierdut
Simt fioru-n care viitoru-va fi un nou trecut
Poate te-a crezut că poți să te consacri legii
Când vocea din adâncuri murmură sacrilegii
Multe sortilegii în religii de-abia scoase
Multe secte-n 2006 6 6
Ai grijă la schijă chiar după explozie
În noaptea asta vreau să beau eu cu ambrozie
Nimic nu-i roz, e nefiresc, putrezesc moaștele
Emisfera de seisme, cataclisme ce ne paște
E era, în care sfera, Terra, renaște
Pământu-i diferit, fericit cel ce cunoaște
Nu vor să se demaste profeții mincinoși
Tu-ți coși destinu’ ca apoi să-l descoși
Vezi oști de proști, împroști cu noroi
Dorința ta de a lupta apoi, cauți noi eroi
Refren (X2)
Cu o mână creezi
Iar cu alta desfaci
Cu privirea-mi vorbești
În cuvinte doar taci
Ziua faci pași, noaptea îi iei înapoi
Incapabili să vezi că schimbarea e-n noi!
Debitează exegetic apanajul meu profetic
Fac discurs apologetic pentru tot ceea ce-i etic
Sunt un nou gen, exogen, de mutagen estetic
Într-un mediu omogen mă păstrez halogenetic
Cu armament nou etic, filosof cu ciocanu’
N-am intrat în joc c***e ca să văd cum sare banu’
Hipnotic te conduc într-o lirică Shambala
Cu cerneală împrăștii boala, când mă vezi cu pix și coală
Rupi zabala când rimezi, decimezi deja corupta
Ce se-nfruntă neîncetat din cei care se luptă
Culeg aripi de luptă, fiare, prind în gheare
Pe cei ce încă speră într-o salvare a ei sub soare
Lăsați în chin, pătați de sângele divin
În plin declin, pe deplin, înclin să mă-nchin
Decât să-nchin la idoli un potir plin cu vin
Prefer să beau frate cu Socrate venin!
Refren (X2)
Cu o mână creezi
Iar cu alta desfaci
Cu privirea-mi vorbești
În cuvinte doar taci
Ziua faci pași, noaptea îi iei înapoi
Incapabili să vezi că schimbarea e-n noi!
Extrag intersecția vieții direct din sarcofag
Despart marea cu un mic în loc de toiag
Trag trecutu’ după mine, ‘nod un nou episod
Lăsați în urmă urma și urmați-mă-n exod
Pe eșafod văd condamnați gata de execuție
Trădați de sistem, lichidați din precauție
Îți predau ție judecata lumii
Am o parte din figura obscură ca partea-ntunecată a lunii
Te limitează viața, nu ne limitează moartea
În cimitir muribunzii își delimitează partea
Ești ca și cartea, care-a stat necitită
Prafuită pe copertă fiind c-a stat neclintită
Soarta-i necinstită, marea ta e calmă
Pe val mă avânt când îmi iau destinu-n palmă
Am luat decizia c-o să-mi văd muchia de zar
Doar dintr-un gest ca Caesar : „Alea jacta est!”
Refren (X4)
Cu o mână creezi
Iar cu alta desfaci
Cu privirea-mi vorbești
În cuvinte doar taci
Ziua faci pași, noaptea îi iei înapoi
Incapabili să vezi că schimbarea e-n noi!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre profețiile întunecate ale realității, despre lupta pentru schimbare și despre destinul pe care fiecare și-l croiește. Este un apel la conștientizare și la acțiune, subliniind că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.