I:
Tanti Lina de la Focșani
Are mașină, casă și bani
Unchiul Virgil de la Mizil
N-are nici ton la telefon
Varul Scarlat stă în Calafat
Are-un butic și ceva la ficat
Mătușa Mia nu-i fată rea
Trage la șaibă și la masea.
Refren:
Rudele mele îmi dau fiori
Doar când le văd la nunți și la sărbători.
II:
Nenea Fanel e șomer la Ploiești
Și are convingeri muncitorești
Mătușa Ana dinspre nevastă
Face impresie și bună și proastă
Unchiul Georgică se ramolește
Dar la doi ani se recăsătorește
Nepoata Andra e încă mică
E-ncredințată legal la mămică.
Refren:…
III:
Bunica Aurica stătea la oraș
Avea o pensie de urmaș
Cealaltă bunică, tot o Aurica
Ducea la țară o viață agrară
Nașul Petrică e marinar
Și nașa Mioara îl vede cam rar
Unchiul Mitruș și mătușa Jenica
Sunt foarte mândri ce le face fiica.
Refren:…
IV:
Frate-meu Doru e profesor
N-are catedră, nici bani, nici păr
Iar eu ajunsă prin Capitală
Am multe rude, mare scofală.
Refren:…
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor diverse rude și situațiile lor, subliniind contrastele și particularitățile fiecăruia. Refrenul exprimă un sentiment ambivalent față de aceste legături familiale, resimțite intens doar în ocazii speciale.