I. Îți mai amintești, iubirea mea
Când ne-am întâlnit cu dragostea
Păsări albe-n zbor se legănau
Zmee de carton se ridicau.
II. Începeam să văd ce nu vedeam
Să știu ce nu știam
Nu mi-ai spus nimic și niciodată
Floarea florilor tu nu mi-ai dat.
R: Într-o zi mi-ai dăruit
O portocală
Eram doi copii ce-aveau
O portocală
Lumea toată ne părea
O portocală
Soarele era și el
O portocală.
III. Anii au trecut, iubirea mea
Au trecut la braț cu dragostea
Drumurile lor le-am străbătut
Zmee de carton au dispărut.
IV. Dar, te rog să crezi, nu pot uita
Cel mai drag surâs din viața mea
Steaua stelelor nu mi-ai furat
Floarea florilor tu nu mi-ai dat.
R: Într-o zi mi-ai dăruit
O portocală
Eram doi copii ce-aveau
O portocală
Lumea toată ne părea
O portocală
Soarele era și el
O portocală
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri din copilărie, simbolizată printr-o portocală. Portocala reprezintă o lume inocentă și plină de bucurie, pierdută odată cu trecerea timpului.