Ai părul scurt și gânduri anarhiste
Prietenii tăi sunt cool, dar toți au fețe triste
Ai vrea ceva ce numai ea
Îți poate da.
Și ai impresii de copil rebel
Dacă ai un cercel și ești mereu tuns chel
și-ți faci un obicei
de copii să te iei.
Prietenul nostru se crede punkist
Ar vrea să fie important, ar vrea să fie artist
Dar lumea e mai mare decât patru pereți
și lumea e sătulă de băieți vorbăreți
Prietenul meu se vrea anarhist
se crede mult prea tare ca să fie trist
Dar timpul își urmează cursul firesc
Te privesc cum cazi și încep să zâmbesc.
Te simți bărbat când vorbe-ai aruncat
Te simți masculin, de tine ești prea plin
Ai vrea să fii important
Încerci să pari arogant.
Prietenul meu, îmi pare rău să îți spun
Dar vremurile tale ușor apun
Existența ta e doar o glumă proastă
Mai pune-ți un cercel și fă-ți o creastă.
Prietenul nostru se crede punkist
Ar vrea să fie important, ar vrea să fie artist
Dar lumea e mai mare decât patru pereți
și lumea e sătulă de băieți vorbăreți
Prietenul meu se vrea anarhist
se crede mult prea tare ca să fie trist
Dar timpul își urmează cursul firesc
Te privesc cum cazi și încep să zâmbesc.
Sensul versurilor
Piesa critică un individ care se pretinde a fi nonconformist și rebel, dar este superficial și lipsit de substanță. Versurile subliniază discrepanța dintre imaginea pe care o proiectează și realitatea, sugerând că este doar o caricatură a unui ideal.