Bătrânul vs. tânărul.
Lasă perdelele, paranoia, sechelele
Pune mâna unde trebuie, nu pe toate jartierele.
Tre’ să vină banu’, golanu’ nu tre’ să iasă
Samaritean vestit, să stai mai toată ziua-n casă
Cu o nevastă frumoasă şi mâncare pe masă,
Să nu cazi în plasă şi s-o iubeşti şi când e grasă
Să-i zici toată ziua: mami, să se simtă cum trec anii
Să dansezi în juru’ statuii ca Modigliani şi
Să o faci să râdă, prea puţin să plângă,
Fiindcă filmul vieţii stă la pândă-n tindă şi curând o să te-ajungă,
Împungă, alungă orice brută, fiindcă viaţa-i scurtă.
Stai cât poţi de mult pe lângă ea, bucură-te secundă
Gânduri din fragmente, lucruri neîmplinite
Ştii că sunt mereu cel mai frumos trăite-n minte.
Nu pierde timpul cu chinul, suspinul, vinul
Nu te-neca-n paranoia, nu ăsta-i destinul, plinu’ fă-ţi-l la benzinărie, nu la farmacie
Oferă-ţi bunul simţ, cum ţi-l oferă unul dintr-o mie
Dar ţie nu-ţi pasă… ca o odraslă crasă
Mereu cu faţă curioasă, mereu cu o stare angoasă
Alună credulă, care se uită la lună
Şi speră că viaţa nu-i va mai da încă-un pumn în gură.
Cununa de lauri şi comportament de mauri
Străbaţi şi cauţi aur, toată ziua pe coclauri
Ţine-ţi prietenii aproape, iartă-i pentru toate
Pentru orice nedreptate, în spate du-le toate
Du-le pe cocoaşă ca o moaşă protectivă
În faşă ţine-i şi cântă-le despre viaţă, fii tu însuţi o povaţă.
Ce-mi spui tu mie frăţie, se aplică numai ţie
Nu mă pot complace, când eu sunt plin de muniţie
Peste tot pe unde mergi, dai numai de uşi,
Pentru că banu-i mai frumos ca o sculptură a lu’ Brâncuşi
Spui că nu-s cuminte şi nu am multe clase
Dar am furat mirodenii chiar din drumul de mătase
Nu pui un puştan să îţi apere tronul
Pentru că în basmul meu, eu sunt prieten cu dragonul şi,
Stau pe plită încinsă şi mă coc de zici că-s pită
Dar nu mă pot opri şi abţine, când am o aşa ispită
Scoate gheara zici că-i fiară, dar te rogi să nu dispară
Că urmele ce le lasă, e ca povestea dulce-amară
Şi nu-ţi mai pasă nici de casă, nici de masă
Nici de femeia frumoasă, ce cade altuia în plasă
Nici de ozon, masoni, licori ce tămăduiesc baroni,
Nici de file scrise, atunci când eşti cu capul în nori
Nu-mi caut jumătatea, m-am născut întreg
Culeg, aleg tot ce mi se oferă, că nu sunt un bleg
Că piticii-mi joacă-n cap ca un rotopercutor
Este filmul vieţii mele, pân-atunci când am să mor
Şi când mă visez, făcând plajă pe un nor
Te găseşti tu înţelept, să îmi sari în ajutor
Casa ta e plină de dragoste şi de flori
Iar eu voi da foc alor tale trei culori.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un conflict între generații și viziuni asupra vieții. Un bătrân oferă sfaturi despre dragoste și viață, în timp ce un tânăr respinge aceste sfaturi, preferând o abordare mai individualistă și materialistă.