Mă uit în vitrina goală, de pe-aceeași stradă veche
Și îmi văd în geam reflexia, un produs fără pereche
Mă uit în jurul meu, parcă toate sunt la fel
Cum erau atunci când amândoi ne priveam în el.
În minte-am doar cuvinte ce ți le șopteam pe piele
Când stăteam îmbrățișați și eu mă uitam la stele
Le vedeam în ochii tăi, în fiecare clipă
Și puteam atunci să jur, că nu făceam risipă.
De săruturi și cuvinte dulci, puteam să zic o mie
Ar fi fost totuși puține căci ți le spuneam ție
Vedeam pe chipul tău numai finaluri fericite
Și n-aș fi crezut vreodată că în gol voi înghiți.
Amintiri ce-mi vin în minte-aproape-n fiecare seară
Când privesc banca pe care ne-am sărutat prima oară
Când privesc mereu cerul, sperând că faci la fel
Și sperând c-am să te văd, poate, oglindită-n el.
Zâmbindu-mi cum faceai atunci, ce zile minunate
Zâmbetele tale ce atunci treceau neobservate
Dar pe care acum le am în suflet, și m-apasă
Tot mai rău când realizez că nu mai ești acasă.
Când mă uit la rama goală, obișnuit să te privesc
Când îmi dau seama că niciodată n-am spus te iubesc
Când te văd mergând pe stradă, strălucind toată-n zâmbet
Zâmbetul ce îmi omoară acum, restul meu de suflet.
Pe care l-ai lăsat aici atunci când ai plecat
Probabil să regrete tot ce e de regretat
Aș putea să jur că te urăsc din toată inima
Dar pe lângă asta mi-aș dori să îți mai spun ceva.
Te iubesc din suflet, jur, și dacă nu cer prea mult
Mi-ar plăcea să îmi vorbești căci aș vrea să te ascult
Dacă simți cândva nevoia știi unde mă găsești
Dacă uiți ia-o pe strada noastră și-ai să-ți amintești..
Și mai trece câte-o zi, doare din ce în ce mai tare
Când încerc să-mi văd de viață, când revăd locuri în care
Simțeam pentru prima oară că în sfârșit trăiesc
Când îți priveam ochii și vedeam cum strălucesc.
Când mă priveai lung, din locul nostru preferat
Te uitai intenționat la ceas sătulă de-așteptat
Căci eu întârziam din nou, și începeai să mă cerți
Dar simțeam în vocea ta că erai gata să mă ierți.
Sau când stăteam nopți întregi îmbrățișați privind tavanul
Eram treaz, visam frumos, nimic să îmi taie elanul
Și mi-aș fi luat avânt mult și apoi aș fi sărit
Căci dacă venea ceva în drum, tu m-ai fi ferit.
Dar acum privesc pereții dezvelit, uitat de lume
Și încerc să văd în răul ăsta lucrurile bune
Dar găsesc doar urme pe cearșaf, tu ai plecat de mult
Și-mi rămâne doar un cântec trist pe care îl ascult.
Încercând să cred că nu sunt singurul pe care-l doare
Atunci când dragostea ți-arată că și ea-i trecătoare
Doar că poate am ceva eu, poate că mie nu-mi trece
Și pun mâna-n stânga mea, patul meu e încă rece.
Și încerc să-mi umplu timpul, cu diverse lucruri care
Ar trebui să mă conducă repede spre vindecare
Dar le fac pe toate trist acum, privind înapoi
Spre momentele frumoase când le făceam amândoi.
Sau spre serile frumoase dăruite atunci când
Stăteam cu tine-n brațe și-adormeam cu tine-n gând
Te visam, și mă trezeam, și începeam să zâmbesc
Știind că orice vis aveam, puteam să îl trăiesc.
Mai rămâne doar un lucru-n urmă acestei mari iubiri
Și-am să-ți mulțumesc acum, pentru multe amintiri
Dacă vei simți vreodată nevoia să-ți amintești
Vin-o pe vechea noastră stradă, și ai să mă găsești..
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește momentele frumoase petrecute cu persoana iubită și exprimă dorința de a o revedea, chiar și în amintiri.