Bula și taica-său erau țărani.
Mergau ei așa pe uliță și vine unu cu o mașină bengoasă străină și-l întreabă pe tatăl lui Bula ceva în engleză. Ăla, nimic. În franceză. Ăla tot nimic. În rusă. Iar nimic. În germană. Nimic.
Și dacă vede că-i prost, îl lasă în pace. Dar Bula, uimit, îi zice lu’ taica-său:
– Tata, ai văzut ce deștept era omu’ ăla… câte limbi știa…
Da’ taica-său:
– Și la ce i-au folosit?
Sensul versurilor
O satiră despre importanța relativă a cunoștințelor teoretice în comparație cu abilitățile practice. Pune sub semnul întrebării valoarea erudiției într-un context rural, sugerând că inteligența practică și adaptabilitatea sunt mai importante decât cunoașterea limbilor străine.