Oare eu sunt de vină,
Să arunc cu prima piatră,
Dacă n-am greșit vreodată.
Oare tu ești de vină,
Să arunci cu prima piatră,
Dacă n-ai greșit vreodată.
Nu, nu, nu mă poți minți,
Mă privești în ochi și plâng,
Minciuni peste minciuni,
Acum am sufletul frânt.
Indiferent de ce simți tu,
Eu voi fi aici mereu,
Dar tu, tu nu vezi,
Cum plânge sufletul meu.
Mai știi când îți spuneam că, dacă pleci, totul se rupe,
Tu ai plecat și mi-ai lăsat amintirile pierdute,
Acum arunci cu zâmbete false spre mine,
Nu te mai vreau înapoi, stai liniștită, sunt bine.
În ea mi-am găsit refugiul,
Nu mă judecată, asta e un subterfugiu,
Nu am ce să mă fac,
M-ai făcut să mă comport cu tine ca un drac.
Oare eu sunt de vină,
Să arunc cu prima piatră,
Dacă n-am greșit vreodată.
Oare tu ești de vină,
Să arunci cu prima piatră,
Dacă n-ai greșit vreodată.
Nu, nu, nu mă poți minți,
Mă privești în ochi și plâng,
Minciuni peste minciuni,
Acum am sufletul frânt.
Indiferent de ce simți tu,
Eu voi fi aici mereu,
Dar tu, tu nu vezi,
Cum plânge sufletul meu.
Frate, m-ai lăsat cu gura căscată,
Chiar nu-mi vine să cred cum lucrurile au luat-o razna,
Așa, de-odată,
Eu, care credeam că între voi totul e bine,
Acum înțeleg de ce zâmbetele tale sunt prea puține.
Ar fi păcat, ce să zic, mi-ar părea rău,
Vorbeste cu ea, dar ieși puțin din filmul tău,
Eu sper ca soarele să răsară din nou,
Iar ea să se întoarcă la tine ca un ecou.
Nu, nu, nu mă poți minți,
Mă privești în ochi și plâng,
Minciuni peste minciuni,
Acum am sufletul frânt.
Indiferent de ce simți tu,
Eu voi fi aici mereu,
Dar tu, tu nu vezi,
Cum plânge sufletul meu.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentele de trădare și regret. Naratorul exprimă suferința cauzată de minciunile și plecarea persoanei iubite, dar și speranța fragilă de reconciliere.