M-am săturat de aproape tot,
Și nu știu ce se-ntâmplă.
M-am săturat să sune alarma,
Să mă duc la muncă.
M-am săturat de același pat
Unde f*, unde mănânc,
Parcă zici că e un bordel
Combinat cu un fastfood.
M-am săturat de aceeași baie
De aceeași oglindă.
M-am săturat ca cei de lângă
Mine să mă mintă.
M-am săturat să fie bine când
De fapt nu e și câteodată mă
Închid în dormitor și scriu cu zilele.
M-am săturat să-mi sune
Telefonu’ când am treabă.
Să mă stresez, să mă-njure
Aiurea o lume-n treagă
M-am săturat de aceleași
False amenințări,
M-am săturat de idioți,
Să mă f*t în gura lor și bat,
Și bat vecini în calorifere vere,
M-am săturat sunt la fier vechi,
Am luat ceva pe ele.
Nu mai suport în loc de nu să fie da
M-am săturat dar până la urmă
O iubesc, e viața mea!
Și zi de zi aceleași lucruri parcă se întâmplă, aș vrea să fie altfel după o noapte grea de muncă, aș vrea să scap m-am săturat să fie tot timpul așa, dar până la urmă o iubesc, e viața mea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de rutina zilnică și de aspectele neplăcute ale vieții. În ciuda acestor sentimente negative, naratorul recunoaște că iubește viața și o acceptă cu bune și cu rele. Este un amestec de exasperare și acceptare.