Toată lumea m-ar mânca, măi dorule
Ai, Dumnezeu n-ar lăsa, măi dorule
Da, nu i-ar lăsa Dumnezeu
Că nu fac la nime rău,
Că nu fac la nime rău, măi dorule
Da, nu i-ar lăsa Dumnezeu
Că nu fac la nime rău,
Că nu fac la nime rău, măi dorule.
Rău la nime n-am făcut, măi dorule
Am băut și-am petrecut, măi dorule
Da, c-am băut și-am petrecut
Și-am iubit ce mi-a plăcut,
Și-am iubit ce mi-a plăcut, măi dorule
Da, c-am băut și-am petrecut
Și-am iubit ce mi-a plăcut,
Și-am iubit ce mi-a plăcut, măi dorule.
Toată lumea-mi ziceLotru, dorule
C-am furat un lemn din codru, dorule
Ai, Lemn din codru n-am furat
Numa-o scândură de brad
Să-i fac la mândruța pat, măi dorule
Ai, Să-i fac la mândruța pat
Să văd bine-i însurat
Să văd bine-i însurat, măi dorule.
Toată lumea-mi zice mie, dorule
Că nu-s om de omenie, dorule
Ai, eu de omenie-am fost
Când am fost micuț și prost
Când am fost micuț și prost, măi dorule
Ai, eu de omenie-am fost
Când am fost micuț și prost
Când am fost micuț și prost, măi dorule.
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj acuzat pe nedrept de ceilalți, care își justifică acțiunile prin prisma plăcerilor vieții și a amintirilor din tinerețe. El se apără spunând că nu a făcut rău nimănui și că a trăit după propriile reguli.