Îmi amintesc ce purtai în prima zi
Ai intrat în viața mea și m-am gândit
‘Hei, știi, asta ar putea fi ceva’
Pentru că orice ai face și orice ai zice
Știi că m-ar lăsa fără aer
Și acum am rămas fără nimic.
Deci poate că e adevărat
Că nu pot trăi fără tine
Și poate că doi e mai bine decât unu
Dar este atât de mult timp
Ca să îmi dau seama de restul vieții mele
Și tu deja mă ruinezi
Și cred că doi este mai bine decât unu.
Îmi amintesc fiecare privire de pe chipul tău
Felul în care îți dădeai ochii peste cap
Ce gust aveai
Faci ca respirația să fie grea
Pentru că atunci când închid ochii și mă desprind de realitate
Mă gândesc la tine și totul este în regulă
Într-un final cred.
Că poate e adevărat
Că nu pot trăi fără tine
Și poate că doi e mai bine decât unu
Dar este atât de mult timp
Ca să îmi dau seama de restul vieții mele
Și tu deja mă ruinezi
Și cred că doi este mai bine decât unu.
Îmi amintesc ce purtai în prima zi
Ai intrat în viața mea și m-am gândit, „Hei”.
Poate e adevărat
Că nu pot trăi fără tine
Și poate că doi e mai bine decât unu
Dar este atât de mult timp
Ca să îmi dau seama de restul vieții mele
Și tu deja mă ruinezi
Și cred
Că nu pot trăi fără tine
Pentru că, iubito, doi este mai bine decât unu
Dar este atât de mult timp
Ca să îmi dau seama de restul vieții mele
Dar îmi voi da seama
Când totul este spus și făcut
Doi este mai bine decât unu
Doi este mai bine decât unu
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care naratorul simte că nu poate trăi fără partener, deși acesta îl distruge. Exprimă ideea că, deși doi ar trebui să fie mai bine decât unu, relația este toxică și aduce mai multă suferință.