El, a încercat
Să scoată spre lumină… dragostea.
Ea, se ascundea
Într-o tăcere tristă… și grea.
Vântul bate, tot mai tare bate
Îl simți ca un cuțit… pe spate,
Îți pare rău că ai fugit, ca o nebună
Deja dorul te-nconjoară, în nici o săptămână.
Nu știi ce-o să faci, cum o să-ți fie
Degeaba îmi spui atâtea mie, cu timpul
Îți e din ce în ce mai greu,
O văd pe chipul tău…
El, resemnat
A încetat să o sune… doar a așteptat.
Ea, deși-l iubea
Și-a înecat orice gând… ce spre el o ducea.
N-are rost să mai aprinzi lumina
Dacă în camera cu tine… este vina,
Are încă lucruri pe la tine
Te-au mințit de la-nceput, că ea mai vine.
Nu știi unde e și ce mai face
Dacă o mai placi, dacă te place
Ai intrat din nou într-un cerc,
Nimic nu-i concret…
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste destrămată, plină de regret și tăcere. Ambii protagoniști suferă, dar nu reușesc să comunice, lăsând loc dorului și incertitudinii.
